Uniunea Editorilor din România (UER) se arată consternată de soluția găsită de specialiștii Ministerului Educației și Cercetării Științifice pentru criza manualelor și care a fost exprimată de ministrul Sorin Câmpeanu în cadrul unei emisiuni prezentate de DIGI 24 la 20 octombrie 2015.
Astfel, aflăm din materialul televizat că “până la sfârşitul acestui an, Ministerul Educaţiei vrea să reglementeze procedurile privind manualele şcolare. Aşa ar debloca situaţia în care contestaţiile repetate i-au lăsat, pentru al doilea an la rând, fără cărţi noi pe elevii de clasa a treia. Practic, ministerul vrea să îşi asume conţinutul fiecărui manual în parte, iar editurile să nu mai concureze decât pentru tipărire.”
În continuare, Sorin Cîmpeanu, ministrul educaţiei, a declarat: „Pe modelul celorlalte ţări europene alegerea unui manual şcolar trebuie să se facă tot într-o modalitate transparentă, deci pe baza unui concurs al tuturor celor care se consideră îndreptăţiţi pentru a propune acest manual”.
Concluzia DIGI 24 a fost: „Cu alte cuvinte, pentru conţinutul manualelor va fi organizat doar un concurs de autori. Ministerul va alege un câştigător, iar proiectul va fi difuzat spre tipărire editurilor.”
Nu știm dacă asta este și concluzia ministrului, dar dacă ar fi, s-ar contura ca fiind o soluție eronată și păguboasă, care ar da o mare lovitură învățământului românesc.
Să explicăm, pe baza materialului citat:
- Dacă ministerul nu a refăcut procedurile până acum, sunt slabe speranțe că le va finaliza până la sfârșitul anului. Oricum, ele nu ar avea vreo influență asupra licitațiilor aflate în derulare (clasele I, II, III) sau deja anunțate (clasa a IV-a) și mai ales nu ar putea debloca situația creată de actualele contestații
- Într-adevăr, modelul țărilor europene, invocat de d-l ministru Câmpeanu presupune transparență și competiție, dar nu poate participa oricine, ci numai editurile de profil sau care au departamente dedicate, deoarece peste tot în lume manualul este o carte, iar cărțile sunt produse de edituri, au ISBN si CIP, trec printr-un proces complex tehno-redacțional și metodologic, realizat de profesioniști. În plus, doar editurile au capacitatea să managerieze în timp tot lanțul de producție (realizarea prototipului, tipărirea și creația variantei digitale, distribuția în școli, contactele și contractele aferente, plata impozitelor și taxelor către stat, retipărirea în anii următori etc.)
- Un concurs de autori se realizează oricum, dar indirect, prin intermediul editurilor, și doar pe linie de conținut. Autorii nu au capacitatea de a realiza singuri proiectele de manuale la standardele de calitate, tehnice și pedagogice solicitate, ei trebuie incluși în echipe cu specialiștii din edituri (redactori, tehnoredactori, graficieni PC, psihopedagogi etc.). Contrar percepției, inițiativa scrierii proiectelor de manuale aparține de obicei editurilor specializate, care își selectează și își formează autorii, le acordă sprijin editorial și investesc în realizarea proiectelor.
- Ministerul nu poate alege un singur câștigător, prin simplul motiv că legea prevede utilizarea de manuale alternative.
- Cât privește încredințarea proiectelor către edituri, pentru asigurarea tipăririi, ni se pare o idee lipsită de logică: de ce se mai încurcă ministerul cu editurile și nu trimite lucrarea direct la tipografii? Noi știm de ce:
- pentru că ministerul, deși vrea să elimină editurile din procedurile de elaborare și evaluare a proiectelor de manuale, are nevoie de ele ca structuri de execuție, care nu pot contesta neregulile din licitații. În felul acesta actualul ministru continuă linia de forță a miniștrilor PSD de a scoate editurile din licitațiile de manuale
- Mai sunt și alte implicații ale acestei soluții, care denotă diletantism și o viziune SF a ministerului educației. Dacă ar dori cu adevărat să copieze modele europene, ar vedea că, în toate țările, nu ministerele educației achiziționează direct manualele, ci școlile, pe baza subvențiilor acordate de stat. Ministerele se ocupă doar de evaluarea conținutului manualelor, iar în unele țări nici măcar de asta. Spre exemplu, în Spania, editorii și autorii realizează proiectele de manuale având grijă să respecte programele școlare, apoi prezintă școlilor oferta lor. Școlile comandă acele titluri pe care le selectează cadrele didactice și doar dacă ulterior există reclamații privind eventuale greșeli din manuale, la nivelul ministerului se constituie o comisie de evaluare, care poate decide atât retragerea manualului reclamat, cât și corectarea, retipărirea și retrimiterea lui în școli, pe cheltuiala editorului. În felul acesta, editorii și autorii sunt responsabilizați să producă manuale de calitate, cu un conținut performant.
Suntem dezamăgiți că soluțiile ministerului educației sunt tot mai lipsite de pragmatism. Reamintim opiniei publice că în 15 ani, ministerul a vorbit, spre exemplu, despre o lege specială de achiziție a manualelor, apelarea la o singură editură (cea a ministerului), finanțarea și autorizarea autorilor ca manageri de proiect etc. Lipsa de soluții și degringolada din licitațiile de manuale se datorează și faptului că ministerul și CNEE, dovedind lipsă de transparență, au blocat dialogul cu editorii de manuale, singura industrie culturală și creativă care s-a implicat cu adevărat în reformarea învățământului și care a fost apreciată de specialiștii Băncii Mondiale pentru performanța ei editorială și pedagogică. Practic, de trei ani, ministerul educației refuză să convoace Comisia Consultativă privind manualele, organismul oficial de contact al specialiștilor în elaborarea, evaluarea și achiziția acestor importante mijloace de învățământ.
Așa cum am precizat și în recenta scrisoare pe care am adresat-o ministrului educației, suntem disponibili să participăm la orice dezbatere privind reglementările în problemele manualelor, inclusiv pe tema preluării experienței țărilor europene în domeniu, pe care o cunoaștem din contactele directe și din prezența noastră activă în Federația Editorilor din Europa.
Consiliul permanent al UER,
Pentru conformitate,
Vicepreședinte și purtător de cuvânt,
Cristian Greșanu
