Joi, 11 iunie 2015, ora 19.00, Institutul Cervantes din Bucureşti va fi gazda dezbaterii cu titlul „El Levante, una reconstrucción de los estilos poéticos rumanos“, despre ediţia în limba spaniolă a ”Levantului” de Mircea Cărtărescu, publicată în luna februarie a acestui an de prestigioasa editură madrilenă Impedimenta, în traducerea lui Marian Ochoa de Eribe, cu un prolog semnat de poetul Carlos Pardo. ”El Levante” s-a bucurat imediat după apariţie de o extraordinară primire din partea criticii literare, numeroase cronici unanim laudative fiind publicate în presa spaniolă şi sud-americană. La eveniment vor participa, alături de Mircea Cărtărescu, Marian Ochoa de Eribe, Enrique Redel, directorul Editurii Impedimenta, Lidia Bodea, directorul Editurii Humanitas, şi Rosa Măría Moro de Andrés, directorul Institutului Cervantes. Dezbaterea va fi urmată de o sesiune de autografe, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu.
„Dacă mi s-ar cere să recomand una singură dintre cărţile acestea, aş recomanda El Levante fără să stau pe gânduri, fiindcă e o carte imposibilă. E o carte care n-ar fi putut fi scrisă de altcineva în afară de însuşi Cărtărescu. Cum a explicat într-un interviu excelenta sa traducătoare, Marian Ochoa de Eribe, volumul publicat în Spania porneşte de la o traducere în română pe care Cărtărescu a hotărât s-o realizeze dându-şi seama că Levantul său original, scris în întregime în versuri şi presărat de referinţe la literatura română, era intraductibil.
Pentru a uşura traducerea în alte limbi şi circulaţia cărţii, el a transpus în proză majoritatea textului, şi astfel cartea şi-a pierdut partea ei cea mai experimentală, care era îndatorată capitolului «Boii Soarelui» din Ulise al lui James Joyce. Însă în privinţa acestei datorii faţă de tradiţie – în vreme ce Joyce făcea o enumerare a stilurilor narative din literatura engleză, Cărtărescu face o reconstrucţie a stilurilor poetice din literatura română.“ (Vincente Luis Mora)
„Când îl citeşti pe Cărtărescu îţi recapeţi încrederea în capacitatea ficţiunii de a se insera în lume şi de a o transformă într-un loc diferit.“ (Iván Thays)
„Levantul, formidabilă reactivare de forţe latente ale poeziei româneşti din cele mai vechi timpuri până azi, adevărat manifest literar postmodern, în care vedem pe viu cum o întreagă experienţă lirică e reluată cu uimitoare inventivitate şi lucrează ca să dea un asemenea produs încântător. Sunt aici jocuri de oglinzi fascinante, mari aripi ale imaginaţiei bătând nebuneşte spre absolut, humor şi înfiorări spirituale profunde, altoiuri fecunde şi inovaţii temerare, candoare şi savanterie. Ba poate chiar atâta farmec încât să împace cu poezia şi pe cei care au renunţat să o mai citească.“ (Ovid S. Crohmălniceanu)
