După scrisoarea deschisă adresată de scriitorul Octavian Soviany preşedintelui Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, un alt important scriitor, unul dintre numele exponenţiale ale generaţiei nouăzeciste, Paul Vinicius, i-a trimis o scrisoare deschisă preşedintelui U.S.R. „Haidem să fim sinceri și să privim bărbătește adevărul în față, domnule președinte. Sau, măcar, priviți-vă în adâncul conștiinței dumneavoastră. A sosit vremea. Și sper ca acum, în ceasul al doisprezecelea, să aveți această tărie sufletească și să faceți, în sfârșit, acel gest simplu și benefic pentru toți scriitorii pe care – nu? – ar trebui să-i iubiți. Pentru cei care mai au încă un dram de încredere în dumneavoastră. Eu, unul, vi-l aștept. Vi-o aștept. Cu (încă) respect”, a scris Paul Vinicius. AgenţiadeCarte.ro vă prezintă textul integral al scrisorii deschisă publicată de Paul Vinicius pe contul său de facebook.
Domnului Nicolae Manolescu, președinte al USR:
Domnule președinte,
De când ați preluat mandatul funcției din fruntea breslei scriitoricești, multe ape au secat ori numai s-au despărțit, păsările migratoare au plecat și au revenit de zece ori din țările calde, entuziasmele inițiale s-au tot dus pe Dâmbovița, la vale, statutul USR a fost modificat prin subtila, perseverenta dumneavoastră grijă și prin manevre de culise, dibace, cu ajutorul subalternilor obedienți -înșurubați de chiar dumneavoastră în posturi-cheie -, asigurându-vă astfel o domnie comodă și viageră, prin „telecomandă”, de pe la Paris, de sediul uniunii scriitoriilor (acum, numai amintire) s-a ales praful, nemaivorbind despre modul aberant și rușinos în care, prin trafic de influență, impuneți desemnarea, acordarea și decernarea unor importante premii literare unor autori nemerituoși, într-o deplină zeflemea și batjocoră a oricăror elementare decențe ale spiritului critic, aducând prin aceasta grave prejudicii demnității și statutului scriitorului român. Și toate acestea, în ciuda murmurelor tot mai crescânde și a tot mai deselor luări de poziție împotriva modului discreționar în care conduceți breasla. Haidem să fim sinceri și să privim bărbătește adevărul în față, domnule președinte. Sau, măcar, priviți-vă în adâncul conștiinței dumneavoastră. A sosit vremea. Și sper ca acum, în ceasul al doisprezecelea, să aveți această tărie sufletească și să faceți, în sfârșit, acel gest simplu și benefic pentru toți scriitorii pe care – nu? – ar trebui să-i iubiți. Pentru cei care mai au încă un dram de încredere în dumneavoastră.
Eu, unul, vi-l aștept.
Vi-o aștept. Cu (încă) respect,
Paul Vinicius
București, 21 ianuarie 2015
Scriitorul e singur și nu trebuie să se aștepte la aprecieri din partea breslei.
Tot ce ține de artă este sub semnul subiectivismului.
Asta nu înseamnă că valoarea nu poate fi percepută, dar nu de către jurii, comisii etc.
Premiile literare sunt mostre de subiectivism interesat.
Nu cei de acum stabilesc valoarea, ci cei ce vor veni, cu condiția să nu se prăbușească tot ce ține de bunul simț estetic și de moralitate.
Bujor Voinea