La Editura Eikon a apărut cartea ”O lună în confesional. Convorbiri cu Liviu Antonesei”, de Nicoleta Dabija. Este o carte de dialoguri duse între scriitorul Liviu Antonesei şi Nicoleta Dabija, desfăşurate timp de o lună, în toamna lui 2008. Cartea este structurată, mai precis, în 9 dialoguri, care împreună au încercat o întregire a „personajului” Liviu Antonesei, despre care se ştiu câteva lucruri, dar fiecare poate şti altceva, sau poate şti prea puţin. Acest volum încearcă să „refacă” identitatea unui om, în complexitatea sa, fără să pretindă însă că toate subiectele unei vieţi în curs au fost atinse, că toate laturile fiinţei celui intervievat au fost luate în atenţie. Este o carte despre disponibilitatea de mărturisire, despre preferinţa pentru anumite genuri scrise la persoana întâi, despre identităţile multiple ale omului Liviu Antonesei şi imposibilitatea cuprinderii acestora. Se face apoi o plimbare la pas prin viaţa intervievatului, după care pare binemeritat un popas în cultura română actuală. Se continuă periplul cu lumea cărţilor şi a autorului lor, pentru a se analiza, după aceea, Liviu Antonesei ca fiinţă socială. Se ia, în sfârşit, urma credinţelor sale, apoi a pasiunilor sale şi i se face, bineînţeles, şi un Raport final.
„Cartea aceasta este rezultatul unui dialog de o lună, timp în care scriitorul a fost luat la întrebări şi a răspuns zilnic la ele. Cunoscută fiind disponibilitatea lui Liviu Antonesei pentru conversaţie şi confesiune, sincer şi deschis cu el însuşi şi cu interlocutorul „potrivit”, dispus să se întoarcă la sine încă o dată, cu ajutorul celuilalt, prin mijlocirea întrebărilor, conversaţiile caută liber cum anume dorinţa de comunicare şi nevoia de destăinuire sunt reţinute de un spirit care valorifică singurătatea, dar care deopotrivă ia parte, se implică şi/sau reacţionează la evenimentele personale, sociale, politice. Cele nouă capitole în care este structurat volumul „desfac” sinele lui Liviu Antonesei în multiplele lui ipostaze (identităţi), un demers prin care sinele nu face nimic altceva decât să-şi verifice propria unitate.” (Nicoleta Dabija)
„Mi-ar plăcea să-mi închei această viaţă iubind, chiar şi în postura de îndrăgostit fără speranţe. Pînă acum, cred că am fost un mare norocos, nici nu ştiu dacă am meritat tot norocul pe care l-am avut în această privinţă. Dacă nu m-am împlinit de tot, fără îndoială că aceasta este dimensiunea vieţii mele în care mă simt cel mai împlinit. Am avut totuşi şansa să iubesc şi să fiu iubit de femei cu totul remarcabile în umanitatea şi feminitatea lor. Măcar din acest punct de vedere pot spune că n-am ratat totul, că am avut parte de o viaţă plină.” (Liviu Antonesei)
