Marți, 18 noiembrie 2014, ora 19.00, la Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti (str. Gina Patrichi nr. 8), istoricul VARGA-KUNA Bálint va vorbi despre ”Construirea simbolică a naţiunii, un real conflict: Monumentul mileniului din Braşov şi mediul social (1896)”, în cadrul ciclului de prelegeri de istorie: ”Provocările diversităţii. Ardelenii din 1848 până în prezent”. Prelegere în limba engleză.
În 1896 statul maghiar a organizat festivităţi grandioase pentru a comemora ocuparea, cu aproximativ un mileniu în urmă, a Bazinului Carpatin de către triburile maghiare. Manifestările au avut menirea să propage idealul statului maghiar, adică ideologia naţionalismului maghiar liberal. Cele mai semnificative evenimente din aceste festivităţi au fost inaugurările de monumente, cu preponderenţă la periferia ţării, în zone cu populaţie mixtă. Istoricul caută răspuns la întrebarea: ce şanse a avut construcţia naţiunii maghiare într-un oraş divizat religios şi lingvistic, la sfârşitul secolului XIX, şi cu acest scop apelează la istoria statuii ridicate pe Tâmpa, deasupra Braşovului, un monument care a provocat multă vâlvă.
Istoricul Varga-Kuna Bálint este licenţiat în istorie, obţinându-şi diploma MA în anul 2007 la Central European University din Budapesta. În anul 2013 a obţinut titlul de doctor în istorie la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, respectiv la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta. În anul 2012–2013 a fost bursier la Colegiul Noua Europă din Bucureşti. Din 2013 este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie din cadrul Academiei Maghiare. Domeniul de cercetare este istoria ideilor privind construirea de naţiuni în Europa Centrală în secolul XIX.
Istoriografia maghiară are o datorie veche, aceea de a realiza dialoguri ştiinţifice în limbile popoarelor vecine, în mediul lor propriu. Din acest punct de vedere poate cele mai oportune sunt temele istorice care leagă şi, adesea, dezbină popoarele din Europa Centrală. Ciclul de prelegeri își propune să consolideze o nouă etapă a dialogului ştiinţific între istoriografia maghiară și română.
Pentru cei ce lucrează în domeniul istoriei au devenit notorii nonsensul şi caracterul protocolar al conferinţelor, seminariilor şi dezbaterilor comune organizate pe tema trecutului maghiar-român; sunt de asemenea cunoscute şi dăunătoare răspândirea unei abordări istorice „alternative” şi prezentarea ştiinţifică a trecutului într-un mod mitizat, bazat pe conspiraţii. Noi însă ne aşteptăm din partea specialiştilor prezenți în cadrul ciclului de 18-20 de prelegeri, să prezinte sintetizat o epocă, o noţiune, un eveniment sau o personalitate, bazat exclusiv pe corectitudine profesională şi pe cele mai recente rezultate ştiinţifice, fără politeţuri şi fără ocolişuri.
Obiectivul prelegerilor este de a porni un dialog inteligent şi cu conţinut ştiinţific pe marginea unor probleme care şi astăzi sunt tabu şi sunt discutate cu mult prea multă înflăcărare: istoria demografică a Transilvaniei, 1848 şi începuturile consolidării paralele a naţiunilor, epoca dualistă, primul război mondial şi schimbarea de imperiu, cotidianul transilvan interbelic, „ultimul regim maghiar” în Transilvania de Nord între anii 1940-1944 şi politica partidului comunist român privind naţionalităţile, începând cu anii 1950 până la evenimentele din 1989.
Ciclul de prelegeri se realizează cu sprijinul Bethlen Gábor Alap.
