Vineri, 23 mai 2014, de la ora 17.00, la sala “Ion D Sîrbu” a Teatrului Național Craiova, va avea loc spectacolul „Păstrează copia și nu uita originalul”, de Valentin Nicolau, cu Mircea Cornișteanu și Claudiu Bleonț. Un eveniment desfășurat în cadrul proiectului ”Autorii sunt în sală”. Dramaturgul va fi prezent la Teatrul Național Craiova cu acest prilej și va oferi autografe pe cărțile sale. Intrarea publicului este liberă.
”Autorii sunt în sală” este un proiect menit să încurajeze dramaturgia contemporană românească, din dorința de a sensibiliza regizorii aflați în căutare de texte valoroase, precum și de a atrage publicul către creația dramatică autohtonă. Proiectul este destinat prezentării în premieră pe țară a unor texte din dramaturgia originală românească a ultimilor ani.
Piesa „Păstrează copia și nu uita originalul” este o incursiune subtilă în psihologia a două personaje, care în timpul unei călătorii de mai puţin de-o oră cu trenul ajung să-şi descopere secrete îngropate de ani întregi. Cu fiecare dintre replici tensiunea creşte, ca-ntr-un meci pe viaţă şi pe moarte, despre viaţă şi despre moarte. Unul dintre cei doi tocmai a ieşit din închisoare după 19 ani, unde a fost închis pentru o crimă pe care n-a comis-o. Cel de-al doilea ia trenul pentru prima dată după 19 ani şi se trezeşte faţă în faţă cu propriul destin, aruncat la gunoi tot în urmă cu 19 ani. O poveste plină de suspans, cu accente de thriller şi tenebre dostoievskiene, care începe într-un compartiment de tren cu doi oameni şi se încheie în acelaşi compartiment, cu unul singur… Cine rămâne, cine şi, mai ales, unde dispare sunt întrebări la care dramaturgul în parte răspunde, în parte le lasă deschise.
Valentin Nicolau este unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi contemporani, ale cărui texte se joacă în diverse teatre din București și din țară. Despre relația lui cu propriile texte și personaje, dramaturgul mărturisea: „Când personajele sunt pregătite să vină pe lume încep să mă bântuie la modul sâcâitor. Uneori am senzaţia că le văd în mulţime, pe fugă, la stop, dând colţul străzii. Le zăresc numai din spate sau din semiprofil şi întotdeauna doar pentru o clipă. După ce am terminat de scris, pleacă. Fiindcă stau cu mine ani întregi până să ajungă în poveste scrisă, reuşesc să-i cunosc destul de bine, să ştiu cum reacţionează în anumite situaţii. Magnific e atunci când mă surprind luându-şi existenţa pe cont propriu, obligându-mă să-i scriu altfel, evoluând total diferit decât mă aşteptam, capabili de nebunii mai mari. Trebuie să te aştepţi mereu la revolta celor pe care crezi că i-ai programat să se comporte într-un anume fel. E un dans în care niciodată nu ştii cu adevărat cine conduce”
