Volumul, editat de C. George Sandulescu & Lidia Vianu, s-a lansat oficial vineri, 24 ianuarie 2014, și poate fi consultat şi descărcat la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/FW-lexicography-hamada.html. Un volum realizat de Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din Bucureşti, The British Council, Institutului Cultural Român şi Ambasadei Republicii Irlanda, lansat sub numele de ”Joyce Lexicography Volume 78. Theoretical Backup Four” și care conține texte adunate laolaltă de Tatsuo Hamada.
”Locul naşterii: Japonia. Profesia: om de ştiinţă şi profesor; pesnionar. De ce Finnegans Wake? Publicăm acum în seria Joyce Lexicography o carte care dezvăluie într-un fel indirect povestea lui Tatsuo Hamada, autorul ei. Citind-o, e posibil să aflaţi dacă are şi Finnegans Wake o poveste a lui, dacă această ultimă carte a lui James Joyce este ori nu este roman. Este de remarcat că Hamada dă la acest punct, printre alţii, cuvântul lui C. George Sandulescu, citând din Language of the Devil: “Ceea ce nu poate fi povestit nu este roman.”
Cartea de faţă pune trei întrebări simple, didactice: Cum să citim FW? De ce să citim FW? Ce să citim în FW? Ele sunt adresate cercetătorilor Joyce cu reputaţie internaţională. Aceia care, pentru un motiv sau altul, nu au putut fi intervievaţi, sunt prezenţi cu citate din cărţile lor. Nu pare să fi scăpat nimic: Hamada şi-a făcut temele cu precizie japoneză, până la cel mai mic amănunt. Scopul volumului nu este, însă, să etaleze lecturile impresionante ale autorului în domeniu. Tatsuo Hamda urmăreşte să înţeleagă şi, implicit, să ne ajute să înţelegem.
Engleza în care scrie trădează pe alocuri faptul că autorul aparţine unui spaţiu cu totul diferit de cel englez, de cel european. Dacă, însă, ne gândim că există un număr de cuvinte japoneze în Finnegans Wake, am putea gândi şi că Joyce îl aştepta pe acest cercetător minuţios ca să le descopere.
Ideile cuprinse în interviurile şi citatele din cartea lui Hamada au un numitor comun, şi anume ideea ce-l obsedează pe autor că îmbinarea dintre imaginea feminină şi sex este o cheie pentru FW. Introducerea se ocupă de fiica lui Joyce, Lucia. În încheiere găsim părerile personale ale lui Hamada în ce priveşte prezenţa în text a soţiei lui Joyce―ALP, care, afirmă el, închide cartea cu un monolog. Mai mult decât atâta, Hamada prelungeşte explicaţia către contemporani, prefaţând cartea cu un poem scris de el însuşi despre Marilyn Monroe.
Această sinteză japoneză a cercetării FW la zi deschide un drum care cu certitudine are un sens. Suntem încredinţaţi că cititorii lui Tatsuo Hamada îl vor descoperi.”
C. George Sandulescu & Lidia Vianu
