Editura Herg Benet şi Revista de Suspans organizează a doua a Festivalului de Literatură Horror „Vineri 13”, powered by Herg Benet, vineri, 13 decembrie 2013, de la ora 19.45, în Anton Pub, Piaţa Sf. Anton, Bucureşti (Centrul Vechi, în spate la Hanul lui Manuc). În cadrul Festivalului vor avea loc lansările a două noi cărţi: ediţia a doua a romanului „Pervertirea”, de Cristina Nemerovschi (ed. Herg Benet), şi volumul de proză „În munţii nebuniei”, de H. P. Lovecraft (trad. de Mircea Pricăjan, ed. Millennium Books). Scriitori invitaţi: A. R. Deleanu (lectură din volumul de proză „Acluofobia. Zece povestiri macabre”, ed. Herg Benet) şi Teodora Gheorghe (lectură din volumul de poezii „Moartea era un iepure şchiop”, ed. Karth). Vineri 13 GuestStar şi moderator: Leonard Ancuţa.
PreEvent, de ora 18.00: „O poză din Oz”, expoziţie colectivă de fotografie contemporană australiană – curator: Crisia Miroiu. Invitaţi: Miruna Vlada, Oana Duşmănescu, Cristina Nemerovschi şi Andreea Molocea.
„Pînă la urmă, deşi comparaţia e aproape imposibil de făcut, s-ar putea ca Pervertirea să bată Sînge satanic. Dar la limită!” (Liviu Antonesei)
„Cu scriitura ei dură şi sensibilă, sarcastică şi tandră totodată, servind o anti-estetică personală, Cristina Nemerovschi se dovedeşte rebela literaturii române de azi.” (Radu Voinescu)
“Pervertirea este cartea care vorbeşte cel mai coerent despre etapele schimbării la faţă a României ultimelor două decenii.” (Paul Gorban)
“Pervertirea este o simfonie întunecată despre amăgirile singurătății.” (Marius Miheț)
“Avem de-a face cu un roman care te dă cu capul de toți pereții.” (Adriana Bărbat)
“Dacă romanciera va persista în astfel de analize ale mentalităţilor, va ajunge un psiholog mai televizat decât însăşi Aurora Liiceanu.” (Felix Nicolau)
“Acluofobia. Zece povestiri macabre”, de A. R. Deleanu (Herg Benet, Cărțile Arven, 2013)
“În România, de-a lungul timpului, am avut puţini, foarte puţini autori talentaţi care să scrie proză (cu accente) horror. Nici la momentul actual lucrurile nu stau mai bine. Există însă câţiva scriitori tineri aflaţi în plină dezvoltare artistică, iar anii următori s-ar putea să plaseze România, în sfârşit, pe harta mondială a creatorilor de fantezii macabre. Un lucru e clar, însă: cu volumul acesta, A.R. Deleanu dă tonul, stabileşte traiectoria, aşază ştacheta. E un lucru fenomenal, acesta! Întrucât, inevitabil, toţi cei care i se vor alătura vor trebui să pornească de la un nivel deja foarte înalt. Cu puţin noroc, graţie lui A.R. Deleanu şi Acluofobiei, vom ajunge repede la sincronizarea cu restul lumii. Povestirile de faţă au oricum toate şansele de partea lor în confruntarea cu 90% din producţia de gen a Occidentului. Cetiţi şi vă convingeți.” (Mircea Pricăjan)
„Moartea era un iepure şchiop”, de Teodora Gheorghe (Ed. Karth, 2013)
„Teodora Gheorghe nu se teme să își ardă eroii în agora, la o oră de maximă audiență. Știe că poate da naștere oricând unui tablou mai bun, pornind de la zero. Cu un discurs poetic oscilând între ironie fină și reverie arcadiană, Teodora reușește să scrie și să rescrie mici tratate de istorie alternativă. În acest mod, ea trece cu naturalețe de la Tyrannosaurus Rex la celebra eroare informatică 404. Fiecare nouă lectură a textelor din Moartea era un iepure şchiop aduce cu sine unghiuri din ce în ce mai ascuțite și personaje tot mai vii. Dacă vrei să știi cum arată o dresură de oameni la circ sau cum sunt gheișele care își fac din yeni mărgele, trebuie să citești această carte. E posibil să ajungi chiar un înger cu jumătate de normă. Dacă nu vei reuși în acest ultim demers, mai ai totuși o șansă: adaugă lângă acest volum pianul lui Mal Waldron. Merită!” (Arnoux Maz)
„Ce-ar fi dacă asemeni lui Alice te-ai trezi nu în Wonderland, ci pe un alt tărâm la fel de magic, unde Iepurele de Martie e un straniu iepure şchiop, sau, mai pe şleau, cum o spune şi titlul cărţii: Moartea, dar o Moarte deloc terifiantă care în imaginaţia exuberantă a autoarei se desfăşoară şi se înfăşoară într-un fir/şir de întâmplări cu valenţe benigne, ludice, ba chiar de comedie bufă, cu animale şi personaje fantaste: un carusel când gigant, când minuscul, al unui aproape adult-copil, învârtindu-se halucinant sub ochii cititorului invitat cu nobilă graţie şi subînţeles să participe la jocul acesta unde nu mai ştii cu exactitate cine şi pentru cine face cărţile. Misterioasă şi ludică deopotrivă, autoarea se lasă „citită” mai mereu „ca o tulbure şaradă tristă” /„când îngerii urzesc blesteme cu urşii de pluş” chiar la căpătâiul ei.” (Ofelian Prodan)
