“Iniţierea în splendoare” de Cristian Tiberiu Popescu şi Otilia Sîrbu

oct. 3rd, 2013 | By | Category: Eveniment

La Editura Tracus Arte a apărut volumul “Iniţierea în splendoare” de Cristian Tiberiu Popescu şi Otilia Sîrbu. O cronică amplă a acestui volum a fost semnată de Gabriel Rusu, pe care-o redăm integral:

“M-am întrebat de câteva ori, pe parcursul existenţei mele asidue de cititor-scriitor, cum pot doi autori să „concerteze” la patru mâini o singură carte. Mai la tinereţe, am încercat şi eu, împreună cu un bun prieten, să scriem „la dublu” un reportaj pentru o gazetă literară. Am izbutit chinuit şi neglorios. Mi-am dat seama că numai compatibilitatea intelectuală nu este suficientă. Ea trebuie întărită de o alta, o compatibilitate care ţine deopotrivă de emoţional şi de spiritual. Nu are rost să mă lansez în divagaţii despre exemple celebre de doi autori într-unul. Avem un caz hic et nunc: Otilia Sîrbu şi Cristian Tiberiu Popescu. Anul trecut a apărut dovada editorială a debutului „împricinaţilor” în această formulă de 1+1. Cristian Tiberiu Popescu, cu „antecedente” literare de eseist, poet, prozator şi dramaturg, a publicat Muntele Fericirilor (Editura Tracus Arte), un volum de poeme care se încheia cu un text în proză poetică semnat de Otilia Sîrbu. Poemele şi respectivul text nu doar stăteau alături, ci dialogau strâns. Anul acesta, la aceeaşi Editură Tracus Arte, s-a ivit Iniţierea în splendoare, de Otilia Sîrbu şi Cristian Tiberiu Popescu – probă incontestabilă a faptului că simbioza artistică a tandemului este completă. Afirm aceasta ca un soi de… „concluzie” încă de la început, deoarece am observat imediat că fraza pulsând de fervoare, tipică lui Cristian Tiberiu Popescu, a dobândit, cu un firesc la care nu te aştepţi în legătură cu o simplă colaborare scriitoricească, un spor de intensitate luminoasă.

După ce am citit-o, a trebuit să accept că Iniţierea în splendoare este o carte şi atât, dificil de etichetat cu numele vreunei specii literare anume. De altfel, în intenţie declarată şi în fapt verificabil în text, ea ambiţionează să se afle dincolo de literatură. Din start, structurarea narativă contrariază  orizontul de aşteptare al cititorului placid. Avem un prim tronson, Înainte de cuvinte, de şase scurte proze poetice, fiecare cu rol de manifest încă din titlul generic: De ce ?, Când?, Cât?, Unde?, Până unde?, Cum?. La astfel de interogaţii, răspunsurile sunt, desigur, iniţiatice. Avem un al doilea tronson, de povestiri propriu-zise, împărţit în două: Paşii spre splendoare şi Starea de splendoare. Fiecare parte conţine câte 36 de secvenţe, narate,  mereu la persoana I, de voci identificabile în personaje. Avem un al treilea tronson, fără titlu, de consemnare laconică a destinelor unor personaje secundare. Ni se spune ce s-a întâmplat cu ele după ce prezentul naraţiunii a devenit trecut. Şi pildă. Povestirile propriu-zise demarează cam aşa: „… ANUNŢ. Compania Aronda Air anunţă cu adânc regret că avionul său charter ce efectua un zbor pe ruta Beirut – Ierusalim s-a prăbuşit în Deşertul Iudeii. (…) Primii care s-au deplasat la locul în care s-a prăbuşit avionul au fost membrii unei expediţii arheologice, care efectua o misiune ştiinţifică la câţiva km. depărtare. Aceştia au găsit o singură persoană în viaţă, (…) identificată ulterior ca soprana Celia Santorini” (p. 24). Şi se termină cam aşa: „… ŞTIRE DE PRESĂ. Din surse ce vor să-şi păstreze anonimatul, aflăm că soprana Celia Santorini (…), împreună cu arheologul Oscar Graff au dispărut în Deşertul Iudeii. (…) Amintim cititorilor că tot acolo, cu câteva luni în urmă, s-a prăbuşit un avion ce zbura pe ruta Beirut – Ierusalim, din care, în mod miraculos, a scăpat numai celebra soprană” (p. 373). Iată premisele unui roman de acţiune, care ar putea deveni film de succes. Însă întâmplările din cele câteva luni, scurse de la prăbuşirea avionului, până la dispariţia protagoniştilor, trebuie privite prin lentila sintagmei „în mod miraculos”. Aşa ajungem să păşim din primul nivel, descrierea realităţii imediate (lumea globalizată, multietnică şi multiculturală), în al doilea nivel,  configurarea supranaturalului (lupta dintre Rău şi Binele care vrea să-l convertească). Iar pentru a percepe mesajul unei istorisiri ce se doreşte, după cum am subliniat deja, pildă, suntem îndemnaţi să re-citim cele şase proze poetice cu funcţionalitate de prolog. Şi accedem la al treilea nivel, de învăţătură, cel al metafizicii. Două mostre: „De ce? Ca tu, iubite cititorule, să nu-ţi reprimi chemările spre necuprinsul despre care te-au învăţat că se numeşte iluzie” (p. 9); „Adevăratul timp mitic – cel care poate să-ţi fie dat ţie în întregime, fără limite – e acel timp invocat autentic doar prin formula Va Fi Odată. Aşa, noi devenim Celia şi Oscar. Alţii ca noi pot deveni Celia şi Oscar. Nu regăsim în ei ceea ce am trăit noi, ci ne putem regăsi în ce ne e menit să trăim. Astfel se construieşte unicitatea. Concreteţea cotidianului nu va înţelege asta niciodată, căci ea vorbeşte doar despre ceea ce s-a întâmplat deja, fiind neputincioasă asupra viitorului” (p. 11). La necesara re-citire, este bine să alăturăm acestor afirmaţii (şi altora!) unele semnificaţii ţesute subliminal în text: printre altele, onomastica protagoniştilor, Celia=celest, iar Oscar=suliţaşul lui Dumnezeu, amintirile dintr-o adolescenţă precoce ale Celiei, teoria despre arheologie a lui Oscar, precum şi locul unde începe şi se sfârşeşte istorisirea, Deşertul Iudeii. Vom fi persuadaţi că Iniţierea în splendoare tinde să se constituie chiar într-o iniţiere. Argumentez cu o pledoarie pro domo a autorilor: „Mi-e ciudă şi pe cuvinte, pentru că nu ies din înţelesurile comune. (…) Când vom reuşi să vorbim doar limba noastră şi nu vom avea nevoie să folosim niciun cuvânt din limbajul curent, atunci vom şti că acele ultime baricade vor fi căzut. Dar chiar şi până atunci, eu nu mă tem să te iau de mână şi să te conduc în povestirile mele, căci ştiu că tu nu te opreşti la timpul curent al evidenţei lor, ci te urci la timpul fundamental, cel care de fapt eludează încadrarea în timp şi în care se manifestă esenţele” (p. 33). Otilia Sîrbu şi Cristian Tiberiu Popescu resping, ritos şi ritualic, aparenţele, obişnuinţele şi servituţile contingentului, pe care îl numesc „cotidianul ars”, şi îşi asumă drept scop etic al demersului lor estetic fertilizarea omenescului cu o nouă ordine emoţională şi spirituală.

Se străduiesc să urnească dintr-un impas condiţia umană. Fac asta prin intermediul unui tip de literatură care se poziţionează programatic dincolo de literatura frecventată curent. Adică în spaţiul ficţiunii alimentată de mistică. Tentativa lor mi-a amintit de un studiu (Filosofie şi poesie, 1937) în care Tudor Vianu, convins că religia, filosofia şi arta sunt consangvine, susţinea că „europeanului cult de astăzi (de atunci şi de acum?! – nota mea) i se ascunde de obicei acea rădăcină mai adâncă, din care se înalţă deopotrivă pietatea religioasă, cugetarea metafizică şi creaţia artistică. Unde spiritul ştiinţific şi tehnic nu disimulează înrudirea acestora, operează acel scepticism de proastă calitate care anulează conştiinţa vie de pildă în Antichitate, că cine înţelege sau contemplă execută un act deopotrivă cu al adoraţiei” (p. 17, ediţia din 1971, Editura Enciclopedică Română). Ei bine, adoraţia experimentată implică misterul, adoraţia exprimată conturează credinţa. Într-un excelent eseu (Ocultarea în mistica iudaică, Editura Paideia, 2002), Felicia Waldman nuanţează: „Mistica reprezintă un tip de relaţie cu divinitatea şi o experienţă a sacrului, ea se realizează prin abandonarea realităţii aparente, imediate, pentru a transcende în realitatea absolută. (…) Înseamnă, de fapt, redescoperirea eului fie prin puterile proprii, fie cu ajutorul divinităţii, singur sau comunitar” (p. 10). Într-o lume indiferentă, chiar răutăcioasă, faţă de splendoare, o lume guvernată de competiţia care, paradoxal sau nu, ne limitează, fiecăruia, conştiinţa de sine, Otilia Sîrbu şi Cristian Tiberiu Popescu ne îndeamnă să mizăm pe contemplaţia sapienţială ce iniţiază expansiunea spiritului.” –  Gabriel Rusu

Mai multe detalii despre carte:

http://d.transfer.ro/Lansare_Carte_-_Edit_var_1-transfer_ro-02oct-393847.mpg
http://d.transfer.ro/Lansare_Carte_-_Edit_var_1-transfer_ro-02oct-393847.mpg

Număr de vizualizări :1491


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro