„Nymphette_dark99” de Cristina Nemerovschi

iun. 16th, 2013 | By | Category: Agenda de carte

La Editura Herg Benet, în colecția „Cărțile Arven”, a apărut cel de-al patrulea roman semnat de Cristina Nemerovschi, intitulat „nymphette_dark99”.

“Am 13 ani şi 4 luni. În ghiozdanul meu nu găseşti bomboane pe băţ, nu îmi prind părul cu bentiţă, nu port pantofi cu baretă şi nici rochiţe albe. Fac sex pentru că e fun. Îmi testez limitele şi nimic din ceea ce ai putea bănui despre mine nu este adevărat. Mă cheamă Vicky. Ai grijă să nu îmi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.” (Cristina Nemerovschi)

„Rămasă singură în mijlocul Braşovului, fără bani şi fără baterie la mobil, Vicky, o adolescentă de 13 ani, are o noapte la dispoziţie pentru a ajunge în Bucureşti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care în niciun caz nu vrea să o rateze. Un TIR opreşte, iar bărbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunându-i o partidă de sex în pădurea de la marginea drumului. Ea acceptă imediat, însă şoferul nu ştie că a făcut o greşeală care îl va costa poate chiar viaţa.

Situaţiile neprevăzute şi personajele întâlnite pe parcursul a doar câteva ore gravitează în jurul atracţiei sexuale şi al aventurilor extreme, al rememorării unor evenimente decisive din trecut şi reflecţii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totuşi un secret – Întâmplarea.

Live fast, die young, bad girls do it well.” (editorii)

“Cristina Nemerovschi infirmă regula ce spune că femeile în general nu au umor!” (Emil Brumaru)

“Cristina Nemerovschi este un Caragiale al zilelor noastre!” (Felix Nicolau)

“Cristina Nemerovschi a intrat în forţă în literatura română odată cu debutul ei vulcanic: Sânge satanic, Herg Benet, 2010, 2011. A vândut camioane de cărţi, a supărat critici, a salvat adolescenţi, a adunat mii de cititori în jurul ei, pe grupuri de Facebook, pe forumuri, a primit scrisori de felicitare şi ameninţări cu moartea. Ce-şi poate dori un scriitor mai mult decât atât? Şi totuşi, autoarea nu s-a oprit aici. A făcut ce trebuie să facă un scriitor autentic: să continue să scrie.” (A.R.Deleanu)

„Cristina Nemerovschi îşi trage forţa dintr-un Mordor dinamitat, care i-a ghidat pe eroii noştri din underworld: şi ea poate ajunge, într-o zi, la excelenţa aproape carteziană (ca să fii terorist îţi trebuie metodă!) a unei bombe de lumină.” (Ștefan Bolea)

„O revelație. Nu credeam că literatura pe care o fac autorii români poate fi și așa, vie și originală, despre viața de lângă noi, despre lumea prin care trecem zi de zi.” (Andrei Badea)

“Paginile ei vorbesc despre o imoralitate profundă a lumii în care ne desfăşurăm existenţa, dar care, până la urmă, aşa greoi, cu droguri, sex şi artă bolnavă, înseamnă tot viaţă. Şi moartea din lumea aceasta dureroasă şi deformată înseamnă tot viaţa. Şi dragostea falsă, şi paradisul cărnii, şi secretele ce se aşteaptă dezvăluite, cu rânjetele lor morbide cu tot, înseamnă tot viaţă. O viaţă la care pudicii sau falşii pudici uneori tânjesc, în siguranţa jalnică a bucătăriei lor.” (Oana Dușmănescu)

“Cristina Nemerovschi şi-a luat perechea cea mai rezistentă de bocanci, costumele din piele neagră şi a pornit pe bulevardul marii literaturi, nu la bordul unui Mercedes sau al unei maşini americane de epocă, ci pe un motor tip Harley DavidsonFXCWC, nu alături de familiile şi prietenii gata oricând să facă un grătar sau să desfacă o sticlă de bere în acordurile unei manele la modă, ci alături de câteva personaje îndrăgostite de stilul black metal: bisexuali, misogini, atei, artişti nonconformişti, apolitici, idealişti, curve etc.(Paul Gorban)

“Cristina Nemerovschi, autoarea celui mai controversat volum de proză scris în România în 2010, Sânge Satanic, este un Gorzo literar suicidal, cu un magnetism pe care îl gust cu ochii închişi, ca pe otrava de şoareci cu care se droga William Boroughs în timp ce lucra ca exterminator în Chicago. Ea face parte din curentul disperado al literaturii tinere, care pare să reitereze nostalgic timpul pierdut de noi sub un comunism antiseptic în anii ’60.” (Adrian Ioniță)

Număr de vizualizări :1261


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro