Anatol Grosu – Premiul Naţional de poezie “Mihai Eminescu”, opera prima

ian. 16th, 2013 | By | Category: Eveniment

Marţi, 15 ianuarie 2013, la Botoşani, în cadrul Zilelor Eminescu, a fost acordat Premiul Naţional de poezie “Mihai Eminescu”, opera prima, în cadrul celei de a XIV-a ediţii. Câştigător a fost desemnat Anatol Grosu, pentru volumul “Epistola din Filipeni”, Casa de Editură Max Blecher.

Epistola din Filipeni e o revizitare tandră a primei copilării, petrecută în anii de pe urmă ai comunismului basarabean. Însă filmul narativ nu-i, ca să zic aşa, sovietizat, lumea aceea e doar o sumă de detalii (în care, desigur, stă ascuns diavolul) pe fundalul cărora se edifică experienţele fundamentale ale copilăriei dintotdeauna, de la cântecele de leagăn şi mersul la pescuit până la moartea celor dragi şi căratul unui Dumnezeu-copil în braţe (căruia dintre noi nu i s-a întâmplat vreodată aceasta?) – ca un fel de hibrid bizar şi cuceritor între nişteCireşari sovietizaţi şi Ostrovul lui Pavel Lungin. Ataşantul «nenica» e figura centrală a acestui poem maximalist şi mistic, camuflat sub superficia unei naraţiuni minimaliste şi autoironice. Între debutanţii de forţă ai ultimilor ani, de la Andrei Dósa la Alex Văsieş & Radu Nițescu şi de la Matei Hutopila la Teodora Coman, Anatol Grosu (primul debut editorial ieşit din Zona nouă) vine cu un sentiment basa al fiinţei într-o variantă pe cât de individualizantă, pe atât de remarcabilă.” – Radu Vancu
„Nu cred că veți întâlni în poezia românească de astăzi personaje mai interesante ca aici. Atmosfera pare preluată direct din picturile lui Chagall, lumea funcționează după regulile basmului, chiar și vietățile din preajma casei sunt pătrunse de credința naivă în Dumnezeu («viermii postesc în zilele de vineri»), iar trăirile oamenilor sunt traduse uneori prin metafore culinare. Până și identitatea celui care a scris această epistolă se pierde în legendă. Astfel ni se arată încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu autorul este important, ci lumea lui.” – Andrei Dósa
„Cu toate inserțiile biografice care-l localizează pe expeditor într-un timp și într-un loc anume, vârsta epistolei din filipeni pare la fel de greu de ghicit ca vârsta basmului. În pielea acestui scenograf ce îmbină tabloul naiv și eposul rural cu relatarea cumplită, ispitit întruna de electrizările vizionare, găsesc un mistic postapocaliptic a cărui lume pendulează între realitate și nălucire.” – Claudiu Komartin

Număr de vizualizări :1573


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro