La Editura Trei a apărut volumul “Schimbarea” de Mo Yan, traducere de Bogdan Perdivară, consultant sinolog Florentina Vişan. Scriitorul Corneliu Vasile a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un text critic despre acest volum al laureatului Nobel pentru Literatură 2012, pe care-l redăm integral:
“Cartea de mici dimensiuni, în opt capitole, a proaspătului laureat al premiului Nobel pentru literatură, reflectă atitudinea de impasibilitate, observată la asiatici, în fața sorții sau destinului impus fie de natură, fie de societate. Pe de altă parte, așa cum există caracteristici ale altor zone culturale, de exemplu în zona balcanică, influențată de același Orient, tendința de a lăsa lucrurile să curgă, lipsa grabei, obișnuința cu schimbările neașteptate, impuse, la scriitorul chinez acceptarea rigidității ierarhiei sociale pare să fi fost inoculată locuitorilor, aspiranți la avantajele oferite de posturi înalte în partid, în armată, în administrație. Pe aceeași direcție, protagonistul povestitor regretă în mod evident terminarea în scurt timp a conflictului armat cu Vietnamul vecin, unde, reflectează acesta, participând ar fi reușit să avanseze pe scara avantajelor sociale, iar, dacă murea, ar fi adus avantaje materiale și sociale familiei, ca părinți de martir.
Multe aspecte ale realității, cunoscute din viața de zi cu zi, cu prelungiri până azi, și de către cititorul român, sunt prezentate ca firești. Astfel, povestitorul face eforturi de a ajunge la o existență mai bună, asigurată doar pentru nomenclatură, dar, neavând decât câțiva ani de școală, este îngrijorat că nu găsește un loc de muncă, apoi promovează pe calea armatei, ajungând inclusiv să predea ofițerilor superiori marxismul și alte discipline. Colegul său, He Zhiwu, de asemenea dat afară din școală, cunoaște ascensiunea economică pe altă cale, căsătorindu-se cu moștenitoarea bogată a unor aristocrați ruși refugiați, făcând trafic, la început cu animale de tracțiune, între regiunile chineze. Astfel, promovarea fără merite este subînțeleasă ca normală în societatea totalitară, oamenii neavând de ales, pentru a duce o viață decentă, decât să apeleze la relații, subterfugii, să profite de ocazii și să primească funcții și bunuri nemeritate.
Interesantă este povestea creată în jurul unui vechi camion rusesc, rămas din timpul războiului din Coreea, mașină venerată, îngrijită și admirată de săteni ca un adevărat zeu al tehnologiei, temut pentru accidentele pe care putea să le producă.
Școala ,văzută din perspectiva celui care multă vreme nu s-a lăsat dezlipit de joaca și gălăgia curții școlii, după ce a fost înlăturat pentru bănuiala că ar fi poreclit un profesor, este prețuită prea puțin. Astfel, apar figuri caricaturizate de profesori, niște zbiri, plini de defecte, nicidecum meritând să fie luați ca modele.Profesorul de matematică Liu Tianguang, fiu de martir și director-adjunct al consiliului revoluționar al școlii, o piticanie cu o gură excesiv de mare, ahtiat, în văzul tuturor, să joace tenis cu elevele din echipa școlii, este răzbunător și agresiv. Profesorul Zhang, cu ocazia evaluării compunerilor, este umilit de elevul menționat mai sus.
Căile alese de cei doi exmatriculați din școală pentru promovare sunt diferite și corespund structurii lor: răbdător, perseverent, harnic, povestitorul, în care putem să-l recunoaștem pe autor, răzbate intrând în armată, pe când îndrăznețul, independentul și perspicacele He Zhiwu profită de căsătoria avantajoasă și înțelege mecanismul pieței, adică jocul dintre cerere și ofertă al momentului.
Privirile tuturor sunt atrase de eleva Lu Wenli, disputată apoi ca soție de bărbați din clasa dominantă. Acest personaj ocupă un loc important în narațiune, spre deosebire de femeia cu care povestitorul se căsătorește, amintită în treacăt.
Lipsa de perspectivă, supunerea absolută la reguli stabilite la nivel înalt, hazardul, toate se citesc în subtext. He Zhiwu se referă, într-o discuție cu povestitorul, la restricția pentru chinezi de a avea un singur copil, lăudându-se cu faptul că el a putut să aibă trei, deoarece soția lui este rusoaică. Promovarea sau decăderea unor personaje apar drept consecințe ale unor intervenții, relații sau defecte dezvăluite sau bine ascunse. Decalajul față de civilizațiile actuale apare nu numai prin venerarea unui camion datând de la mijlocul secolului al XX-lea, dar și prin constatarea rarității mașinilor în zonele rurale și prin învățarea conducerii auto de la om la om, fără a urma o școală de profil.
Prozatorul leagă evenimentele prin cele câteva personaje principale, în primul rând prin gândurile și faptele povestitorului, firul acțiunii nefiind complicat, ci subordonat permanent vieții practice, reale și mai deloc filozofiei și complexității intelectuale.
Acordarea premiului Nobel pentru literatură, contestată de conaționalii din exil pentru motive de etică, adică pentru că a evitat să se exprime asupra restricțiilor libertății și disidenței în țara sa, poate să fi avut ca argument și simplitatea modului de prezentare a lumii omului simplu, de la țară, cu puține opțiuni de angajare și promovare, sesizând bunăstarea de la distanță și luând lucrurile așa cum se prezintă în cursul efemerei sale existențe. Autorul romanelor „Sorgul roșu” și „Obosit de viață, obosit de moarte” este considerat drept cel mai mare scriitor chinez de azi, care „cu realism halucinant îmbină povești populare, istorie și contemporaneitate” , după aprecierea juriului pentru Nobel.
Tradusă în limba română, cartea laureatului din anul 2012 a fost prezentată la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, de la București.”
Corneliu Vasile
