De curând, la Editura Eikon a apărut volumul “Secretul secretelor” de Flaviu George Predescu.
„Pentru Flaviu George Predescu poezia este mai mult decât o formă literară, ea este un element vital, o „substanţă a vieţii”, cum o numea un Edgar Morin. El îşi afirmă o poetică şi o etică a simplităţii, chiar dacă ştie că viaţa nu e deloc simplă, deschizându-şi unghiul viziunii mereu spre realitate, spre un spaţiu marginal, fără mare putere simbolică. Adeseori schiţează mici portrete, din câteva linii sumare, menite să evoce o lume. Fata care-i aduce supă, mama care se roagă cu poza fiului în mână, ţigănuşul cerşind într-un tren insalubru, chipul bunicului având ceva din măreţia agrestă a naturii („Gâtul lui era trunchi de copac / Pielea lui bătrână / Era o scoarţă de gutui”, Căuşul cu rouă) sunt câteva din faţetele unei umanităţi precare, dar nu lipsită de generozitate şi de căldură. Telegrafică, încărcată de semnele concrete ale realului, surprinzând mereu palpitul existenţei, cu un refuz consecvent al abundenţei figurilor de stil, poezia lui Flaviu George Predescu se dovedeşte, şi de această dată, autentică, dorindu-se mai apropiată de „secretul secretelor” (adică de viaţă– simplă, dramatică, tulburătoare) decât de curente şi de mode literare.” – Ion CRISTOFOR