“Arta tăcerii”, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român

dec. 18th, 2012 | By | Category: Eveniment

Joi, 20 decembrie 2012, ora 17.30, Sala Foaier, Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti, va avea loc vernisajul expoziţiei “Arta tăcerii”, coordonator proiect: Șerban Anghelescu. Curatori: Lila Passima, Cosmin Manolache. Cu această ocazie se va lansa şi publicaţia cu acelaşi nume. Expoziţia poate fi vizitată în perioada 20 decembrie 2012 – 3 februarie 2013.

Expoziţia Arta trecerii se încadrează în categoria experimentelor vizuale, încercând să recompună fragmentar o parte din instrumentarul temei atât de exhaustive a riturilor de trecere – situaţii limită, de interval, individuale sau colective, din lumea ţărănească şi cea urbană, reprezentări care transgresează, printr-o selecţie subiectivă, timpi şi fragmente de lumi revizitate. Dincolo de trecerile fundamentale explorate deja de etnologia clasică (naşterea, nunta, botezul) operăm selectiv intersectând teritorii, de la istorie orală, la text literar, imagine iconografică, fotografii martor, obiecte autobiografice, obiecte ritualice şi nu în ultimul rând materii organice, vehicule ale trecerii.

„Deplasarea, schimbarea, dispariția sunt sensurile centrale ale trecerii. Riturile proclamă o schimbare dramatică, publică. Trecătorul este expus privirilor impudice ale mulțimii, nu-și aparține, e pacientul fără voce personală al producătorilor trecerii. Riturile sunt democratice prin excelență, dacă lăsăm deoparte fapte excepționale cum ar fi înmormântarea faraonilor. Aceleași discursuri, aceleași lucruri și gesturi îi așteaptă pe toți în trecerile exterioare. Există însă și treceri interioare cu un sfârșit orbitor. Conversiunea religioasă luminează pe dinăuntru. Descoperirea științifică poate fi și ea trăită ca iluminare. În sfârșit există trecerile discrete, imperceptibile, declinul lent al cărnii pe care nu-l celebrează nici un rit. Trecerea are un adversar suprem: memoria dureroasă, pe românește dor. Se spune că mortul întâmpină în călătorie drumul somnului, al uitării și drumul dorului, al neuitării, al întoarcerii acasă. Suntem prizonierii depărtării care crește, ai tăieturilor și ai disparițiilor. Prin dor ne întoarcem la cele trecute, la cele pierdute.” (Șerban Anghelescu)

Număr de vizualizări :1816


One Comment to ““Arta tăcerii”, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român”

  1. livia spune:

    TĂCEREA – spune B. Blanchard – merită privită „ca o putere”. VOCEA ei străbate distanţele, pătrunde (chiar de nu vrem) în toate conştiinţele, brăzdează TIMPUL. Şi pe tine, şi pe noi toţi. Nu avem voie să uităm SEMNELE TĂCERII. TĂCEREA este ARTA însăşi (adică, iubire de frumos, iubire pentru semeni, elogiul vieţii). SĂRBĂTORI LUMINATE, tuturor!

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro