“Sânge albastru” de Angela Marinescu

sept. 17th, 2012 | By | Category: Agenda de carte

La Editura Casa de Pariuri Literare a apărut volumul “Sânge albastru” de Angela Marinescu, ediţia a II-a, seria “Poezie”, colecţia “Reeditări”.

Sânge albastru nu mai există pe piaţa de carte de zeci de ani. De fapt, de la debut, din 1969. Când scriu aceste rânduri, încă nu mi-am revăzut şi recitit cartea. Aproape că pot spune că nu am habar ce am scris în Sânge albastru. Şi nici nu cred că aş putea fi obiectivă faţă de valoarea estetică a cărţilor mele de început. Nu-mi amintesc să fi scris cineva, vreun critic, cât ar fi fost el de neverosimil, despre carte. Eşecul a fost total. Toţi colegii de vârsta mea debutaseră deja, cu brio. Pentru ei începuseră vremurile recunoaşterii şi ale privilegiilor. Eu săpam, ca o cârtiţă kafkiană, bolnavă şi oarbă, prin pământul poeziei din capul meu. Ştiu, doar, că n-am putut dintr-o pudoare (ne)verosimilă să-mi exhib sentimentele legate de boala care nu mă lăsa să respir. Aveam tuberculoză pulmonară severă. Am fost inocentă. Sunt şi acum, dar altfel. A venit Alex Goldiş, un tânar critic de aproximativ treizeci de ani, care a readus în scenă Sânge albastru, un gest exorbitant şi riscant din partea lui, pentru care îi mulţumesc.” (Angela Marinescu)

„De peste patru decenii, Angela Marinescu a rămas una dintre cele mai excentrice figuri ale poeziei româneşti, de neîncadrat în nici o poetică generaţionistă. În Sânge albastru, excelentul volum de debut din 1969 (care mă face să mă întreb unde sunt strălucitele debuturi de altădată), tânăra poetă răsturna abstractismul panteist şi livresc à la Nichita Stănescu sau Ana Blandiana într-un imaginar dens şi grav, încărcat de fantasme sexuale şi funerare. Simbolurile ascensiunii, ale tinereţii şi ale purităţii, tipic şaizeciste, făceau loc unui conţinut poetic ponderabil şi impudic. Ce împărtăşea poezia Angelei Marinescu cu versurile colegilor de generaţie era, poate, doar o anumită calofilie barbiană a formei, la care va renunţa pe parcurs. Cu optzeciştii are autoarea Blindajului final şi mai puţine lucruri în comun, căci formula ei poetică e tot ce poate fi mai străin înscenărilor textuale. E explicabil, aşadar, faptul că tocmai postura de outsider o recomandă pe Angela Marinescu drept mamă absolută a autenticismului românesc.”  (Alex Goldiş)

Număr de vizualizări :1157


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro