“Cartea digitală şi cea tipărită se vor îndepărta tot mai mult una de cealaltă”

sept. 20th, 2012 | By | Category: Dialogul de carte

Considerată, astăzi, drept una dintre cele mai importante specialiste în designul de carte, Uta Schneider a condus, timp de 11 ani, Fundaţia Buchkunst, organizatoarea competiţiilor anuale „Cele mai frumoase cărţi din Germania” şi „Cele mai frumoase cărţi din lume”. În prezent, Uta Schneider este artist plastic şi lector în domeniul designului de carte. Susţine seminarii, work-shop-uri internaţionale şi conferinţe pe teme de book design în întreaga lume (Germania, Egipt, Suedia, India, China). Echipa Headsome Communication (Oana Boca şi Ioana Gruenwald) a realizat un interviu cu doamna Uta Schneider, pe care-l redăm integral:

Proiectul „Cele mai frumoase cărţi din Germania” are o tradiţie îndelungată şi este foarte apreciat. Ce îşi propune acest proiect, dincolo de competiţia în sine?

Concursul de book design promovează realizările deosebite din domeniul graficii de carte, incluzînd aici şi realizarea tipografică. Indiferent de ţara în care se desfăşoară o astfel de competiţie, efectul ei este unul de motivare a breslei designerilor de carte, pe de o parte, iar pe de alta, de a aduce la rampă cartea ca obiect tipărit. Atrage atenţia publicului asupra tematicii legate de designul de carte şi realizarea tipografică. O carte nu cade din cer. Ea poate fi făcută bine, sau cu totală lipsă de interes. Cele bine făcute sînt alese de un juriu şi expuse, pentru a fi mai vizibile unui public extins.

Designul de carte este, de cele mai multe ori, invizibil: în general, cititorii nu iau în seamă tipul de literă, layout-ul , aşezarea ilustraţiilor, structura întregii cărţi, calitatea hîrtiei – fie din pricina conceptului grafic, care nu e reuşit şi, în consecinţă, nici vizibil, din cauză că nu ştiu nimic despre acest domeniu şi nu au „ochiul şcolit”. De obicei, cititorul nu reflectează asupra concepţiei grafice. Avem tendinta de a considera că designul de carte nu este vizibil.  Abia atunci cînd ceva este greșit, devenim conștienţi că o carte nu înseamnă doar text.

Spuneţi-ne cîte ceva despre istoria concursului „Cele mai frumoase cărţi din Germania”.

Concursul a fost înfiinţat în 1929, într-o perioadă în care industrializarea şi producţia de masă au dus la o scădere a calităţii producţiei de carte. După patru ani, concursul a fost desfiinţat de regimul naţional socialist. După război, în cele două state germane, s-au înfiinţat două concursuri paralele; începînd cu 1990, cele două competiţii au fuzionat. Cel mai vechi concurs de acest gen a luat fiinţă în 1924, în Cehoslovacia.

Concursul german tocmai a suferit cîteva modificări anul acesta. Din nou, tehnologia este cea care provoacă schimbarea. Cartea tipărită pierde din piaţă, din cauza suportului electronic. Pe de altă parte, acum este momentul ca un astfel de concurs să scoată şi mai mult în evidenţă importanţa designului de carte şi a posibilităţilor multiple pe care aceste două medii le oferă. Produsele electronice obligă mediul editorial să se întrebe de ce tipăreşte cărţi şi care sînt avantajele cărţii tipărite. Conţinutul/comunicarea conţinutului nu mai este între timp primul dintre aceste avantaje. Cartea ca obiect în sine cîştigă, aşadar, tot mai mult în importanţă.

Cît de mare a fost echipa organizatorică la începutul concursului?

Pe parcursul întregii istorii a concursului german, echipa a fost întotdeauna mică, chiar foarte mică. La început, concursul era un departament al Bibliotecii Naţionale. După război, Asociaţia Editorilor a preluat organizarea concursului. Abia în 1966 s-a înfiinţat o fundaţie independentă. Astăzi, la Fundaţia Buchkunst lucrează trei persoane, care nu organizează doar concursul german, ci şi pe cel internaţional, „Cele mai frumoase cărţi din lume”.

Cine a finanţat proiectul, în tot acest timp?

Cei patru finanţatori sînt: Tîrgurile de Carte de la Frankfurt şi Leipzig, Uniunea Editorilor şi Librarilor din Germania şi Biblioteca Naţională. Alţi sponsori sînt: Landul Hessen, Departamentul Federal pentru Cultură şi Media, mai există, apoi, un cerc de prieteni ai fundaţiei. Mai de mult, unul din finanţatori era Asociaţia Federală a Tipografiilor. Există şi numeroşi alţi sponsori, pe care îi regăsiţi anual în catalogul nostru. Mulţi colegi, designeri de carte, se oferă să ne ajute cînd e vorba de manifestări organizate de fundaţie.

Cum influenţează un premiu al concursului „Cele mai frumoase cărţi din Germania” destinul unei cărţi sau viaţa profesională a unui designer de carte?

În cazul meu (lucrarea mea de diplomă a fost premiată în 1986), a fost extrem de important: cu ocazia decernării premiilor, am cunoscut diverşi directori de departamente grafice din edituri şi, în scurt timp, am încheiat primele contracte de colaborare. Ulterior, după ce am primit tot mai multe premii, am fost invitată să particip la jurizări. Am fost, timp de 15, ani free-lancer, iar apoi am devenit director executiv al Fundaţiei Buchkunst. S-a închis astfel un cerc. Asta nu înseamnă că fiecare laureat trebuie să devină directorul Fundaţiei Buchkunst, dar am oferit un exemplu despre cît de importante sînt aceste premii pentru un designer, pentru departamentele de producţie ale unei edituri şi chiar pentru furnizorii de material şi servicii tipografice. Diplomele sînt foarte apreciate. O diplomă este un motiv de mîndrie. Există tipografii care îşi decorează culoarul de la intrare sau sălile de şedinţe cu diplomele de la concurs. Designerii de carte, producătorii de carte nu au la dispoziţie un alt concurs prin care munca lor – care rămîne de obicei în fundal, publicul necunoscînd vreodată detaliile ei – să poată fi apreciată.

Cartea se îndreaptă spre era digitală. În ce măsură această evoluţie va include şi design-ul de carte? Care sînt previziunile dumneavoastră?

Cartea digitală şi cea tipărită se vor îndepărta tot mai mult una de cealaltă. Pot să-mi imaginez cum, la un moment dat, cartea digitală nu se va mai chema Carte, pentru că va deveni un ALT mijloc de comunicare. Deocamdată, ambele variante sînt destul de asemănătoare. Revoluţia digitală, însă, abia a început – nu putem aprecia în ce direcţie se va dezvolta „noul”  mediu, dar cu siguranţă va evolua într-o directive complet diferită de punctul de pornire, şi anume cartea tipărită.

Sînt convinsă că forma tipărită a cărţii va exista în continuare, nu însă în aceeaşi proporţie de masă ca pînă acum. Cu cît piaţa se va restrînge, cu atît atenţia şi grija noastră trebuie să se îndrepte asupra formei şi materialelor din care este făcută o carte. Dacă editurile nu încep să se preocupe de forma cărţilor tipărite şi să acţioneze cu toate mijloacele pe care le stăpînesc, atunci îşi vor pierde cititorii, care se vor îndrepta spre lumea digitală. Fiindcă nu mai este vorba doar de punerea la dispoziţie a unui conţinut. Acum este vorba, imperios, de formă: de formă şi de materialele folosite.

Cum aţi descrie diferenţele dintre print book design şi e-book design, din punctul de vedere al designerului?

La nivel conceptual, nu va fi nici o deosebire în gîndirea designerului de carte. Este uşor să schiţezi un e-book la computer: vezi pe monitorul computerului cum va arăta materialul pe ecranul cărţii. Designerul are nevoie de mai mult e-know-how, trebuie să cunoască întreaga tehnologie. Designerul de carte tipărită trebuie să ştie ce înseamnă o carte, văzută ca mediu de comunicare: ce se întîmplă cînd răsfoim paginile unei cărţi (faţa şi verso-ul unei pagini)? Cum se comportă mai multe materiale puse împreună? Cum arată scrisul pe un tip de hîrtie sau pe altul? Cum acţionează greutatea hîrtiei asupra greutăţii întregii cărţi? Grea ca o cărămidă sau uşoară ca fulgul? Dat fiind că de cele mai multe ori oglinda paginii, legată fiind, nu se mai deschide complet, trebuie să ştim în ce măsură acest lucru influenţează imaginea/textul. Recunoaştem în astfel de cazuri dacă designerul are experienţă sau nu a trecut dincolo de ecranul computerului.

Care este statutul designerului de carte în ziua de azi?

Părerea mea este că devine tot mai important ca un editor să angajeze un designer de carte cu experienţă. Doar astfel, cartea tipărită poate avea o şansă de supravieţuire. În prezent, cînd cititorii au atîtea posibilităţi de alegere între textul tipărit şi cel digital, profesioniştii branşei trebuie să dovedească de ce poate fi în stare o carte. Dacă vom continua să ne prefacem că nu observăm ce se întîmplă, putem deja să ne concentrăm doar asupra conţinutului digital. Editorii trebuie să investească mai mult în concepţia grafică, chiar dacă, în cazul tirajelor mici, acest lucru nu e uşor de realizat. Nu vom mai avea o altă şansă de a ne dedica acestui aspect. Au trecut anii în care ne spuneam, „dar noi aşa am făcut întotdeauna”. Din păcate, designerii de carte sînt întotdeauna prea puţin cunoscuţi. Designerii de maşini sau de produse life-style sînt celebri, prin comparaţie. La acest lucru contribuie şi lipsa criticii de specialitate. Există critică de teatru, critică muzicală, critică literară, nu însă şi critică de grafică de carte.

Dat fiind că organizăm pentru prima dată acest concurs, ce sfat ne daţi?

Mi-aş permite un sfat: cu cît activitatea juriului este mai bine organizată şi mai transparent comunicată publicului, cu atît competiţia va fi mai bine văzută. Desigur, nu-i putem mulţumi pe toţi cei care trimit titluri în concurs, dar reguli clare de jurizare, discuţii sincere şi aplicate, dincolo de „asta îmi place – asta nu-mi place”, contribuie foarte mult la imaginea concursului. Totul este ca, peste doi-trei ani, să reuşiţi să impuneţi un stil impecabil de jurizare şi atunci toţi cei implicaţi în acest proiect vor avea de cîştigat. Schimbarea membrilor juriului este de asemenea binevenită, precum şi implicarea unor critici în procesul de jurizare, pentru că nu numai rezultatele, ci şi comunicarea este foarte importantă.

Număr de vizualizări :2127


One Comment to ““Cartea digitală şi cea tipărită se vor îndepărta tot mai mult una de cealaltă””

  1. Catia Maxim spune:

    Interesant și extrem de util.

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro