Sâmbătă, 19 mai 2012, de la ora 19.00, la Opera Națională din București, înaintea spectacolului ”Madama Butterfly”, va avea loc lansarea cărții ”A fost o viață sau un vis?”, scrisă de marea soprană Lucia Stănescu și apărută la Editura Eikon. Cartea conține un CD audio, cu lieduri și fragmente din impresionantul său repertoriu.
Lucia Stănescu – (n. 16 iunie 1926 – Someșul Rece, Jud. Cluj). A urmat la București concomitent cu Facultatea de Drept, cursurile de canto în cadrul Academiei Regale de Muzică la clasa Profesorului – Tenorul Constantin Stroescu. A participat la numeroase concursuri de canto obținând următoarele premii: Premiul I la Concursul Tinerilor Soliști, Laureată la Festivalul Tineretului și Studenților din București, Premiul I la Concursul Internațional de Canto din Moscova.
Încă din anul IV a fost angajată ca solistă la Opera Română din Cluj unde a debutat în rolul Cherubino din Nunta lui Figaro de W.A. Mozart. Repertoriul său cuprinde operele (în ordinea debuturilor): Paiațe de R. Leoncavallo, Carmen (personajul Micaela) de G. Bizet, Boema de G. Puccini, Turandot de G. Puccini, Tosca – G. Puccini, Otello – G. Verdi, Madama Butterfly – G. Puccini, Faust – Ch. Gounod, Evgheni Oneghin și Mazeppa – P.I. Ceaikovski, Aida de G. Verdi, Manon Lescaut – G. Puccini, Lohengrin de R. Wagner, Cavaleria Rusticană de P.Mascagni. Ca titluri onorifice pentru bogata și calitativa sa carieră artistică a fost distinsă cu: Medalia Muncii; Ordinul Muncii; Premiul de Stat (28 iulie 1954); Artistă Emerită; Ordinul Meritul Cultural (12 noiembrie 1968); iar după 1989 – Cetățean de Onoare al Municipiului Cluj – 7 iulie 1993; Doctor Honoris Causa – Academia „Gheorghe Dima”, 1999; Ordinul Steaua României în grad de Cavaler – 26 februarie 2003; Doctor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai – 2005; Diploma de Excelență a Consiliului Județean Cluj-Napoca – 2006.
A fost timp de 10 ani profesoară de canto la Academia „Ghe. Dima” – Cluj, continuându-și în același timp și cariera de solist la Opera din Cluj. A întreprins numeroase turnee artistice individuale în străinătate: Austria, Bulgaria, Cehoslovacia, China, Cuba, Danemarca, Egipt, Franța, Japonia, Anglia, Irlanda, Italia, Iugoslavia, Rusia, Suedia, Turcia, Ungaria. Între anii 1970-1975 a ocupat postul de Directoare a Operei Române din Cluj cu al cărui colectiv a întreprins numeroase turnee de mare succes în străinătate, în special Italia. A fost aleasă protagonistă în rolul Tosca pentru Comemorarea a 50 de ani de la moartea Maestrului Giacomo Puccini, în orașul său natal, Lucca, pentru a aminti de binecunoscuta prim-interpretă a rolului Floria Tosca, soprana româncă Hariclea Darclée. La Comemorarea a 30 de ani de la moartea compozitorului livornez Pietro Mascagni, a debutat în rolul Santuzzei din Cavaleria Rusticană în orașul natal al compozitorului. S-a stabilit în Italia din 1977 continuând cariera artistică de solist. După un emoționant concert de „Addio alle scene” din 1981, și-a continuat cariera de profesoară de canto timp de 15 ani la Conservatorul Pietro Mascagni din Livorno. În anul 1981 i-a fost conferit de Academia Internațională „Le Muse”, în Salonul „Dei Cinquecento” din Firenze, Premiul – Simbolul Euterpei – oferit în anii precedenți Mariei Callas, Ginei Cigna, Boris Christoff, Tancredi Pasero, Giuliettei Simionato și lui Mario de Monaco. Anul 2010 i-a adus titlul de „Eroină pucciniană” oferit de Fundația Festival Giacomo Puccini – Torre del Lago, unde Maestrul a compus cunoscutele sale opere. La onorabila vârstă de 85 de ani, în 2011, ca o mărturie a vieții sale și a perioadelor istorice, sociale, politice și culturale, profesionale și nu numai, a scris cartea cu titlul „ A fost o viață sau un vis?”.
”De câte ori ascult un disc al Luciei Stănescu, vocea şi exprimarea maestrei mi-o evocă pe legendara Renata Tebaldi. Aşa cum se întâmpla şi când îi admiram spectacolele bucureştene. Similitudinea porneşte din timbrul impunător şi bogat, de culoare caldă, din înzestrarea lui cu armonice preţioase în care strălucirea este totală pe toată întinderea ambitusului, din atacul viguros al notelor acute, din tragismul sunetelor grave „di petto”, dar şi din dulceaţa conductului melodic înveşmântat în impecabila frazare. Sunt calităţi care definesc perfect un glas de sorginte lirică-spintă. Expresia vocal-scenică este ideal concordantă textului, sensurilor lui, indicaţiilor din partitură, încărcătura emoţională capătă intensităţi nebănuite. În contextul dramaturgic, artista construieşte desenul melodic cu minuţiozitate, redându-i fluenţa, accentuând, modelând, rafinând, servind expresivitatea cu maximă dăruire. Tălmăcirile sale sunt guvernate de cultură stilistică, echilibru, rigoare şi bun gust artistic.
Voce tebaldiană, era firesc ca Lucia Stănescu să fie eclatantă şi referenţială în rolurile veriste între care, pentru cele din operele lui Puccini a avut o aplecare cu totul specială. Le-a simţit profund, le-a redat cu sufletul şi cu inima, le-a conturat şi le-a impregnat cu puternica sa personalitate. Câteva rememorări…
În aria „Sola, perduta, abbandonata”, tente vocale sumbre şi apăsătoare descriu peisajul dezolant al ultimului act din „Manon Lescaut”, în timp ce delirul („Ahi! mia beltà funesta…”) şi disperarea („No! Non voglio morir… amore, aita!”) duc expresia la paroxism. Cutremură.
Pentru Floria Tosca în interpretarea Luciei Stănescu, celebra „Vissi d’arte” este cu adevărat ruga fierbinte venită pe aripile meditaţiei, implorare plină de pasiune adresată divinităţii. În finalul „Perchè me ne rimuneri così?”, lacrima pare izvorâtă dintr-o revoltă reprimată.În calmul, simplitatea şi delicateţea expozeului cu care micuţa Cio-Cio-San deschide aria „Un bel dì vedremo” („Madame Butterfly”) transpare măiestrit patosul lăuntric al iubirii răscolitoare.
Şi în aria „Si, mi chiamano Mimi” din „Boema”, liniştea de spirit, diafanul şi luminozitatea confesiunii cuceresc. Exuberanţa în momentele de evocare poetică „il primo sole è mio… il primo bacio dell’aprile è mio” farmecă. Natura însăşi se lasă îmbrăţişată de puritatea şi sinceritatea tinerei Mimi.
Patru roluri, patru personaje arhetipale, patru lecturi de neuitat. În memoria românilor şi nu numai, a tuturor celor care au ascultat-o şi văzut-o în spectacole, Lucia Stănescu rămâne pentru totdeauna întruparea ideală a eroinelor veriste, a celor pucciniene prin excelenţă. O voce şi o interpretare întru eternitatea artei lirice.” Costin Popa
