„Povești filosofice cretane și alte poezii din insule” de Liviu Antonesei
mart. 30th, 2012 | By admin | Category: Agenda de carte
La Editura Herg Benet a apărut volumul „Povești filosofice cretane și alte poezii din insule” de Liviu Antonesei. „Această digresiune (despre cenzură, n. m. L. A.) are rostul ei; ceea ce deranja în poezia lui Liviu Antonesei constituie şi unul din atuurile ei: o viziune integratoare asupra lumii, încercând să cuprindă şi/mai ales partea ei de umbră, un radicalism al limbajului care nu se sperie de cuvintele mai dure, atunci când e vorba să(-şi) exprime adevărul (…) Finalul cărţii e cumplit, e insuportabil, trece dincolo de literatură – nu e asta obsesia oricărui scriitor adevărat? Rămâne de văzut dacă de la această tensiune în sus se poate scrie mai departe…” (Romulus Bucur)
„Spiritul asociativ, capacitatea speculativă fină, vocaţia literară, se împlinesc în Pharmakon, o remarcabilă carte de poeme, personalizată, într-un peisaj literar ce favorizează livresul, intertextualitatea, metatextualitatea, „textualismul” etc, printr-o tensiune a rostirii ce nu ocoleşte exprimarea nudă a emoţiei. Sub semnul unui als ob ce implică spaţiul imaginaţiei, cartea de poezii a lui Liviu Antonesei completează eseurile aceluiaşi măcar prin contraponderea posibilă indusă de ideea de „inocenţă” (asociată poeticului) în contrapondere cu „pierderea” ei, despre care glosa eseistul şi criticul, De fapt, lumea sa poetică se compune „auroral” fără să iasă din relaţia livrescă şi obiectuală. Densitatea referinţelor nu anulează autenticitatea lirică a percepţiei nici chiar în poemele discursive…” (Marian Papahagi)
„La haine de la poésie, ura faţă de poezie, va rămâne o constantă a scrisului său. Precizez: ura faţă de poezia rigidă, izolată în narcisism autoreferenţial. Poezia care îşi clonează formula, autopastişându-se la nesfârşit. Poezia răspunsurilor orgolioase şi definitive. Această „ură” va alimenta, în schimb, o poezie mobilă, mereu în căutarea consistenţei sale (nu întîmplător un volum se cheamă Căutarea căutării), interogativă, agitată de dubii. Ca să reiau analogia, muşchetarul tânăr s-a preschimbat într-un cavaler al Mesei Rotunde. Parsifal în căutarea Graalului”. (Ovidiu Nimigean)
