Săptămâna viitoare, în colecţia „Ego. Proză” a Editurii Polirom, va apărea romanul “Mass Media Insider” de Tudor Călin Zarojanu, povestea unui ziarist şi a nenumăratelor redacţii de ziare, reviste, posturi de radio şi TV prin care trece din anii ’90 încoace. Romanul “Mass Media Insider”, povestea presei româneşti postdecembriste, spusă de un observator inteligent, ironic şi onest, va fi disponibil şi sub formă de e-book.
„Tudor Călin Zarojanu povesteşte într-un ritm alert, captivant tot ce a văzut şi a trăit într-o lume nebună, nebună, nebună şi… sublimă, lumea mass-media. Cartea sa este o Arcă a lui Noe pe care a îmbarcat nenumărate personaje reale, ca să le salveze de la uitare. M-am recunoscut şi eu, cu plăcere, printre ele.” (Alex. Ştefănescu)
„Paginile care urmează sunt transcrierea, colaţionarea şi, pe alocuri, stilizarea celor 361 de mailuri pe care le-am primit, între 16 mai 2007 şi 8 iunie 2010, de la o persoană necunoscută.
Nu vreau să-mi amintesc efortul de a pune câteva mii de diacritice şi de a verifica aproape la fel de multe semne de punctuaţie. De ce am făcut-o? De ce am decis să încerc să public textul? Dintr-un singur motiv: pentru că spune poveşti şi prezintă personaje dintr-un domeniu aflat în prim-planul atenţiei publice, cu care toată lumea interferează, despre care toată lumea are păreri ferme, dar despre care prea puţini ştiu cum funcţionează.
Am şi eu unele legături în zona presei, atât cât să pot afirma că textul e cel puţin credibil. Fireşte, nu pot verifica detaliile, motiv pentru care – în ciuda insistenţelor celui cu care am corespondat vreme de trei ani – am decis să înlocuiesc majoritatea numelor.
Sunt sigur că, astfel, nu se pierde nimic din substanţa textului. De altfel, Ştefan Barack nu e nici el numele real al unei persoane – cel puţin, nu una publică. Nu l-am găsit pe Google. Nu l-am întâlnit niciodată pe Ştefan Barack, nu ştiu cum arată, n-am vorbit la telefon.”
Citiţi aceste mărturisiri şi veţi descoperi cum arată presa văzută din interior. O să fiţi şocaţi, amuzaţi sau neîncrezători!” (Tudor Călin Zarojanu)
