La Editura Art, în colecţia „Biblioteca ideală”, a apărut volumul „Această orbitoare absenţă a luminii” de Tahar Ben Jelloun, în traducerea lui Claudiu Komartin.
Romanul este inspirat din fapte reale: oroarea la care au fost supuşi, timp de optsprezece ani, prizonierii din Tazmamart, închisoarea secretă din sud-estul Marocului. În urma atentatului ratat – şi a masacrului – din Skhirat, în iulie 1971, aceştia au fost îngropaţi în tăcere şi întuneric undeva în deşert. În temniţele care de fapt erau nişte morminte (unde statul în picioare era imposibil), ei au trăit suferinţa morţii.
Inspirându-se din această tragedie zguduitoare şi bazându-se pe mărturia unui fost prizonier, Tahar Ben Jelloun propune un roman intens despre rezistenţa prin spiritualitate, în care poezia se întâlneşte cu imaginarul pentru a evoca indicibilul.
Tahar Ben Jelloun (n. 1944), romancier şi poet marocan. În 1971, a emigrat împreună cu familia în Franţa. A studiat filozofia şi psihologia la Paris. În prezent, lucrează ca psihoterapeut şi scrie pentru Le Monde, La Reppublica şi El País. În limba română au mai apărut: Copilul de nisip (1985), Corupţia (1995), Noaptea greşelii (1997), Rasismul pe înţelesul fiicei mele (1998).
