Duminică, 13 noiembrie 2011, ora 16.00, la Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia, Casa Artelor, va avea loc vernisajul expoziţiei “Lobotomia” de Valeriu Şchiau. Curator: Olivia Niţiş.
“Valeriu Şchiau nu este un artist confortabil. Lucrările sale vorbesc în mod direct despre problemele sale personale, despre interiorizare şi adaptare, extinzând discursul său figurativ în pictură, desen, obiect, video către dimensiunea obsesivă a neliniştilor pe fondul abuzurilor sociale. Aceste problematici sunt abordate şi în performance/performance filmat înţeles ca argument autoreferenţial în favoarea explorării obsesiilor subiective. Personajul central din lucrările artistului este copilul, uneori în stadiu de avorton, părăsit, abandonat, neasumat, iar acest copil este expresia experimentelor sociale din anumite contexte socio-politice, cu precădere cel al regimului sovietic, pentru că, Valeriu Şchiau este „născut în URSS”, după cum s-a intitulat unul dintre proiectele sale trecute. Valeriu Şchiau devine martorul lagărelor de copii, al privării de libertate de la naştere şi chiar din stadiul de nenăscut, ca formulă de predeterminare a rolului indivizilor de instrument deservit unui sistem politic totalitar.
Lobotomia este o procedură chirurgicală care presupune secţionarea unor fibre nervoase în encefal cu scopul imunizării afective a pacientilor atinşi de anxietate paroxisică cronică, de obsesii grave sau de presiuni morale care determină acte sinucigaşe. Proiectul “Lobotomia” reflectă o stare de fapt, aceea a insensibilităţii, a lobotomizării colective faţă de dramele sociale. Pasivi şi imuni emoţional privim procesul de dezumanizare cu seninătatea roz din picturile lui Valeriu Şchiau. Aceşti copii îşi pierd identitatea devenind fie masă de manevră, fie pur şi simplu miei sacrificaţi de o putere bolnavă care îi consideră inutili, sau care îi vânează cu scopul unor principii de purificare socială. Lipsa de reacţie a celor care privesc este la fel de dezumanizantă pentru că devine expresia unei participări tacite. Expoziţia lui Valeriu Şchiau este, aşadar, rezultatul unor observaţii grave asupra deviaţiilor umane încurajate de sisteme socio-politice abuzive, dar şi un exerciţiu critic la adresa stării contemplative a unei lumi pentru care nepăsarea faţă de celălalt este consecinţa imunizării psihologice practicată în timp de aceleaşi sisteme pentru care conştiinţa colectiva este instrumentul ideal de manipulare.” (Olivia Niţiş)
