Noi volume de literatură elenă, traduse în română: “Antologie poetică” de Nikos Engonopoulos şi “Pe cărările gândului” de Vasilis Vitsaxis
iun. 3rd, 2011 | By admin | Category: Postcard
De curând, a apărut volumul “Antologie poetică” (ediţie bilingvă) de Nikos Engonopoulos, colecţia „Biblioteca de Literatură Neoelenă”, în traducerea lui Tudor Dinu, Editura Omonia. Volumul a apărut cu sprijinul generos al Fundaţiei Kostas & Eleni Uranis a Academiei din Atena. Unul din principalii reprezentanţi, alături de Odysseas Elytis şi Andreas Embirikos, ai suprarealismului în Grecia, Nikos Engonopoulos a înscris o contribuţie esenţială la înnoirea poeziei elene şi la sincronizarea ei cu cea europeană. De asemenea, în aceeaşi colecţie a editurii a mai apărut volumul “Pe cărările gândului” de Vasilis Vitsaxis, în traducerea Elenei Lazăr.
Antologie poetică” (ediţie bilingvă) de Nikos Engonopoulos
Colecţia „Biblioteca de Literatură neoelenă” a Editurii Omonia s-a îmbogăţit recent cu o ediţie bilingvă care-şi merită pe deplin caracterizarea de „premieră editorială”. Cartea prilejuieşte pentru prima dată întâlnirea cititorului român iubitor de poezie cu opera unuia dintre fondatorii şi cultivatorii de marcă ai suprarealismului grec. Născut în 1907 la Atena, Nikos Engonopoulos şi-a petrecut copilăria la Constantinopol şi a urmat liceul la Paris. Revenit în 1927 în ţară, a studiat la Şcoala Superioară de Belle Arte, fiind elev al unui cunoscut pictor grec, Konstantinos Parthenis şi iniţiindu-se în pictură alături de un celebru scriitor şi pictor, Fotis Kontoglou. Cadru didactic la Şcoala de Arhitectură din Atena, s-a dedicat picturii (cu expoziţii în ţară şi străinătate), ocupându-se în paralel cu literatura, scenografia şi ilustraţia de carte.
Antologia cuprinde o amplă selecţie din cele mai reprezentative creaţii ale poetului, de la primele două plachete (Nu vorbiţi cu şoferul, 1938 şi Clavirele tăcerii, 1939) care l-au impus ca pe un adept fidel al suprarealismului, la „imnul închinat libertării”, cum este supranumit poemul Bolivar (1944), considerat un moment de vârf al creaţiei sale. Nu lipsesc nici poeme din plachetele de maturitate (Întoarecerea păsărilor, 1946, În înfloritor cuvânt elen, 1957, În valea cu trandafiri, 1978 ş.a.) în care, fără să renunţe la suprarealism, poetul se întoarce la tradiţie. Sobrietatea şi densitatea expresiei amintesc acum de epigrama alexandrină.
Traducătorul Tudor Dinu, coordonator al Secţiei de Studii Neoelene a Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, semnează un izbutit studiu introductiv, în paginile căruia analizează atent cariera literară a poetului, ca şi un util tabel cronologic, care oferă cititorului reperele esenţiale ale vieţii şi operei lui Nikos Engonopoulos.
“Pe cărările gândului” de Vasilis Vitsaxis
Filosof, eseist, poet, prozator, traducător (fondator şi preşedinte al Societăţii Elene a Traducătorilor de Literatură), autor al unei opere complexe şi solide, tradusă în 14 limbi şi distinsă cu prestigioase premii (Premiul Academiei din Atena, Premiul Academiei Franceze ş.a.), Vasilis Vitsaxis (n. Atena, 1920) şi-a înscris numele ca una dintre cele mai dinamice personalităţi culturale ale Greciei de azi. Preşedinte al Societăţii Naţionale a Scriitorilor Greci, preşedinte al Secţiei elene a PEN, membru al Academiei de Ştiinţe Umaniste din Moscova, membru al Academiei Naţionale de Litere a Indiei, Vasilis Vitsaxis a devenit doctor honoris causa al unor universităţi din ţară şi străinătate.
A cincea sa carte în limba română (după Platon şi Upanişadele, 1992 şi 1999, Poetica, 2000, Poeme, 2005 şi Mitul. Punct de referinţă al căutării existenţiale, 2007, toate apărute sub emblema Omoniei), selecţia de eseuri Pe cărările gândului abordează o mare varietate de teme, prin analiza cărora autorul caută răspuns la întrebări epistemologice, estetice şi chiar existenţiale. Studiul comparat al religiilor, legătura dintre artă şi religie, raporturile dintre mit şi Logos, mit şi Artă, mit şi religie, problemele de poetică sau cele de traductologie sunt doar câteva din cărările pe care cititorul e îndemnat de autor să călătorească împreună „în locuri unde mergem adesea cu senzaţia intensă a singurătăţii, fiindcă ne lipseşte dialogul”.
Număr de vizualizări :1711
