În curând, la Editura Cartea Românească va apărea romanul “Poker” de Bogdan Coşa, câștigătorul Concursului pentru Debut al Editurii Cartea Românească 2011 (secțiunea Proză).
“Romanul Poker se bazează pe o poveste reală. Protagoniștii resimt acut senzația că au ajuns într-o lume în care valori ca „familia” sau „școala” nu mai au nicio consistență, niciun rol în devenirea lor. În ideea că nu au nimic de pierdut, ei pun bazele unei rețele de „filtrare” a banilor rulați de cazinourile online, renunțând la tot pentru un compromis aflat undeva la limita legii, menit să le asigure liniștea și bunăstarea într-o societate alienantă, dar, în momentul în care unul dintre ei dispare cu banii, își dau seama că nu e totul atât de simplu pe cum au crezut. Teoria lor își dovedește limitele, iar locul nihilismului este luat de cel al întrebărilor fundamentale: cine ești? pe cine iubești? pe cine crezi? încotro te îndrepți? Toate acestea în vederea găsirii unui scop, a unei rațiuni de a fi: a te îndrăgosti, a lega prietenii și, mai ales, a lupta pentru a le menține.
Poker aparține acestei generații, nerevendicată de societate, ce are impresia că a ajuns aici la „spartul târgului”, când nimic nu mai contează, când lupta nu mai are un scop comun sau, așa cum ajung personajele să creadă, lupta nu mai are un Scop, dar se adresează în aceeași măsură și celorlalți. Problemele noastre au fost și problemele lor, doar că astăzi accentul cade diferit, alteritatea a fost conștientizată iar noi suntem rodul acestui proces.
Chiar dacă titlul aruncă peste conținut o nuanță de rigiditate, pokerul este doar fundalul pe care se desfășoară o poveste de(spre) iubire – singurul lucru care ne mai poate ține în viață, singurul lucru pentru care personajul principal alege să mențină pactul (ficțional) cu realitatea. Vorba lui: În cel mai fericit caz, iubește, restul sunt iluzii pentru care nu merită să lupți.”, a declarat Bogdan Coşa pentru AgenţiadeCarte.ro
Bogdan Coşa s-a născut la 24 ianuarie 1989 (Codlea, jud. Brașov). În prezent este masterand la Universitatea Bucureşti, Teoria literaturii și Literatură Comparată.
pustiul asta anul trecut era un golanas de cartier. acuma si-a lasat pleata, cotoare-n barba si si-a tras ochelari. si sa nu uit tigara. asa m-am saturat de „noii artisti”. mi-e dor de vremea cand erau promovate adevaratele valori. am avut posibilitatea de-al auzi pe bogdan citind din roman si…am fost dezamagita. as citi cartea doar pentru a vedea cate greseli de redactare/gramatica/sens are in comparatie cu andrei ruse.
@Andreea: 1. Ce inseamna greseli de sens?
2. Ce relevanta are faptul ca un artist e golanas, burghez sau aristocrat? 😀
3. Imi pare rau ca ai avut ocazia de „al” auzi pe Bogdan si ai fost dezamagita iar simultan in acelasi timp imi pare si mie rau ca nai avut ocazia de ati insusi cateva reguli de vaza (sau de baza, cum era? sar putea sa fi facut o gresala de sens) ale limbii romane inainte sa comentezi pe golani 🙂
In rest, felicitari junelui scriitor!
andreea, mi se pare un motiv destul de bun 🙂
ideea e ca, da, anul trecut eram asa cum spui tu, dar asta nu-nseamna ca m-am schimbat, tot cu baietii… „o toamnă și-ncă o toamnă (…) pînă la stingerea soarelui” (d.s.)
a, si sa nu uitam, daca tot suntem la capitolul „greseli de redactare/gramatica/sens”, aceasta bijuterie – „posibilitatea de-al auzi pe bogdan”. asta a fost golaneasca, dar trebuie promovate adevaratele valori, de undeva trebuie sa incepem…
bine, tocmai ce eram fericita ca or trecut cateva ore fara sa ma simt blonda.
zi-mi si mie, tie ce carti iti plac? poate o carte de-ale tale se pupa cu una de-ale mele si atunci totul va fi bine si voi avea un motiv in plus sa-l citesc al tau roman.
tu inca nu pari „larger than life”, precum e ruse. inca e bine.
*pe
de ce simti nevoia sa ma compari cu andrei ruse? daca ai o problema cu el & viziunea lui despre lume, spune-i, cred ca e mai simplu asa, e un tip deschis, cred ca te poate edifica. spun asta pentru ca nu-i frumos sa facem comparatii de asa natura, textul meu nu trimite la romanul lui andrei, asa ca judecatile astea sunt complet gratuite, el nu are ce cauta in discutia asta. sper ca intelegi de ce spun toate astea.
in roman vei gasi cateva referinte literare, pot spune ca sunt dintre cartile care imi plac, asa ca vei avea ocazia sa compari listele atunci 🙂
pt ce e „*pe”-ul? voiai sa spui: „sa-l citesc pe al tau roman”?
e cert ca trebuie sa-mi schimb dioptriile :)) sau sa mananc. mananc cratime si cuvinte si litere si semne de puntuatie.
*c
[vreau sa am optiunea de a-mi modifica postul!]
Bogdan, văd că ai cruţat-o/l-ai iertat la greu (legat de greşeli)…
Felicitări! Ce-a fost mai important s-a întîmplat deja,
acum – s-o şi citim, fireşte.
Dar ce variante de titlu ai mai mai avut?
mersi, Mihai. ce era sa fac? am zis ca… fiecare cu ale lui, nu-i treaba mea.
n-am avut alte variante de titlu, cand am deschis word-ul si m-am apucat sa scriu, asa i-am zis, „Poker”, dup-aia nu m-am mai gandit. cred ca e un titlu bun&potrivit, mai ales ca poate fi luat atat stricto sensu, cat si metaforic. m-am gandit ulterior si la „All in” sau „Poker cu o femeie”, vom vedea cand intra la tipar. normal, titlul si coperta fac mult, dau pista generala.
ai dreptate, acum astept sa iasa si… sa fie citita. sa fie citita de golani 🙂
să nu uiţi să-i dăruieşti un exemplar şi lui Piţurcă:D
mai ales că la apariţia cărţii va fi antrenoru’ naţionalei
nu stiu dac-ai observat, Mihai, dar cartile daruite rar sunt si citite. doar daca persoana respectiva e foarte apropiata… in rest, criticii…
e foarte important actul asta de alegere a cartii din raftul librariei, cumpararea etc. incarcatura simbolica, ritualul, in fine, pe cand cele daruite… nu stiu, n-ai facut nimic pentru a le primi, curiozitatea iti da mult mai putin ghes. dar cred ca Pițurcă ar citi-o, mai ales daca va fi antrenor, ce sa faca in cantonamente? 😀
hihi, era o glumiţă, fireşte.
dar „cărţile dăruite” e o temă interesantă, într-adevăr.
ce spui tu are foarte mult adevăr,
cam 99 la sută,
dar şi cărţile primite sînt valoroase, mai ales dacă vin de la autor (dar nu neapărat!),
asta mai ales dacă acel care o primeşte ştie că autorul are de la editură doar 10 sau 20 de cărţi (depinde de editură),
eu, de exemplu, citesc cam toate cărţile primite (tot 99 la sută… de fapt).
oricum, a fost tare faza cu arbitrii care au primit „Ucide arbitrul!” de fraţii Presniakov. Tudor a zis: „Eu nu citesc cărţi din astea” – „Dar ce fel de cărţi citiţi?” – „Numai din alea religioase!”:))
Seara bună!
Felicitări autorului şi îl susţinem sută la sută, pentru că este tipul de om şi de scriitor care – părerea mea – va reuşi! Cât despre subiect, scriitură şi altele, unii ar trebui să se gândească şi la publicul-ţintă, mediul românesc, ce se citeşte sau s-ar citi la noi etc. Încă o dată, eu cred că Bogdan ştie ce face, în ce priveşte acest roman.
Măi, Coşa, cărţile cadou nu se citesc, deci?! :))
Subscriu şi eu la părerea lui Mihai cu Piţurcă, merită să primească!
si eu citesc tot 99% din ce primesc, oricum primesc putine. in fine, chiar daca sunt putine, unele pur si simplu nu ma intereseaza si nu pot fi atat de ipocrit incat sa le citesc de obraz. si, da, tot ipocrizie e si sa le primesti cu gandul ca nu le vei citi niciodata, dar, uneori, iti calci pe mandrie si le iei, pana la urma nu poti fi atat de cinic… cum s-ar simti omul ala sa-i refuzi cartea?! in fine, ce truisme port cu mine in seara asta 🙂
Daniel, nu glumi cu de-astea, stii bine ca ti-am citit volumul. Mersi pentru gandurile bune & incurajari!
io la Tiuk! am băgat asta: „AŞTEPTĂM CĂRŢI & ALBUME PENTRU RECENZARE & PREZENTARE,
INVITAŢIA FIIND VALABILĂ ŞI PENTRU REVISTE & EDITURI (ALEA NAŞPA SĂ NU TRIMITĂ!).”
poate d’aia primim mai puţine cărţi decît alte reviste:))