O apocalipsă în versiune proprie: “Aurora” de Michel Leiris

feb. 8th, 2011 | By | Category: Agenda de carte

La Editura Humanitas, în colecţia “Cartea de pe noptieră”, a apărut volumul Aurora” de Michel Leiris, în traducerea lui Emanoil Marcu. Romanul suprarealist al lui Michel Leiris ne poartă printr-un univers straniu, cu accente de apocalipsă. Imaginile din care e alcătuit au însă, toate, consistenţa visului: ele se gonesc neîncetat una pe alta, căutând parcă să atingă o „puritate inaccesibilă“, poate acea transparenţă asociată marilor mituri şi marilor simboluri. Şi nu întâmplător, căci autorul lui a cercetat vreme îndelungată, la sursă, împreună cu o echipă de etnologi, fabuloasa mitologie africană. Aşa se face că, dezvăluindu-şi fantasmele cu o negrăită cruzime, Leiris ne invită de fapt să coborâm în adâncurile propriului nostru suflet, acolo unde ia naştere conştiinţa scandalului pe care-l reprezintă condiţia noastră de fiinţe supuse trecerii şi pierii.

Michel Leiris, scriitor suprarealist, etnolog şi critic de artă francez, s-a născut la Paris în anul 1901. A obţinut bacalaureatul în filozofie (1918), apoi a urmat cursuri de chimie, abandonate foarte curând. În perioada 1921-1924 i-a cunoscut pe Georges Bataille, Robert Desnos, Max Jacob, André Masson etc. Prin intermediul lui Masson, a pătruns în mişcarea suprarealistă, sub influenţa căreia a scris, în 1927-1928, romanul “Aurora”, publicat abia în 1946. În 1929 a intrat în redacţia revistei „Documents”, unde l-a cunoscut pe Marcel Griaule, care i-a trezit interesul pentru etnologie. Ca secretar-arhivist al „Misiunii Dakar-Djibouti”, a ţinut jurnalul de bord al expediţiei, care avea să devină o carte tulburătoare: „Africa fantomă” (1934). A urmat cursul de etnologie al lui Marcel Mauss, precum şi un curs de istorie a religiilor primitive. Şi-a obţinut licenţa în litere la Sorbona în 1938. În acelaşi an a devenit director al Laboratorului de etnologie al Muzeului de Ştiinţe ale Naturii. În urma unei cure psihanalitice care a durat şase ani, a scris o autobiografie cu titlul „L’Âge d’Homme” (1939). După război, şi a continuat activitatea de etnolog, devenind director de cercetare la CNRS şi scriind în paralel poezie, proză, eseuri, critică literară şi de artă. 

Număr de vizualizări :1325


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro