Textele pe care scriitorul Jose Saramago, laureat al Nobelului pentru Literatură (1998) le-a scris pentru blog, în perioada septembrie 2008 – martie 2009, au fost reunite în volumul “Caietul”. Acest volum a apărut, de curând, la Editura Polirom, în colecţia “Biblioteca Polirom”. „Saramago este unul dintre cei mai originali scriitori europeni contemporani. Prin “Caietul”, care are drept instrumente curiozitatea ironică şi pesimismul meditativ, el transformă improbabilul în lucruri de neuitat.” , a scris cotidianul New York Times.
Textele din “Caietul” sunt articole cu tentă politică, în mare parte, despre vremurile actuale, ale crizei financiare, ale abuzurilor de putere, ale nesfârşitelor războaie religioase, însă concepute aşa cum ne-a obişnuit autorul de-a lungul timpului, pornind de la o simplă premisă, construind o poveste, care treptat începe să semene cu realitatea noastră de toate zilele, însă pe care firul logic o aruncă într-un asemenea absurd, încât întrebările care se impun în urma lecturii scot la iveală adevăruri dintre cele mai sumbre.
„Cum sunt lucrurile atunci când nu ne uitam la ele? Am pus întrebarea asta, care mi se pare pe zi ce trece mai puţin nesocotită, de multe ori pe când eram copil, dar numai mie însumi, nu părinţilor sau profesorilor, pentru că bănuiam că or să râdă de naivitatea mea (sau de prostia mea, după vreo părere mai radicală) şi or să-mi dea singurul răspuns care nu m-ar convinge niciodată: «Lucrurile, atunci când ne uităm la ele, sunt la fel ca atunci când nu ne uităm».” (Jose Saramago)
Jose Saramago s-a născut la 16 noiembrie 1922 la Azinhaga (Ribatejo), într-o familie modestă. Destinul său scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminând cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatură (1998). După debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tăcere de aproape două decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare şi politice, nuvele, piese de teatru, nenumărate traduceri, revenind la roman abia în 1977 cu “Manual de pictură şi caligrafie” (Polirom, 2010). “Ridicat de la pământ” (1980) îi aduce recunoaşterea în spaţiul lusitan şi impune fraza şi punctuaţia care vor constitui de acum înainte marca inconfundabilă a stilului său. Celebritatea internaţională o dobândeşte cu “Memorialul mânăstirii” (1982; Polirom, 2007), care, alături de “Anul morţii lui Ricardo Reis” (1984; Polirom, 2003, 2009) şi “Istoria asediului Lisabonei” (1989; Polirom, 2004), formează seria narativă cu tematică istorică, scriitorul acordând o atenţie specială „originii şi identităţii portugheze”. În 1991 publică “Evanghelia după Isus Cristos” (Polirom, 2003), cel mai polemic roman al său, care reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Isus. O cotitură în universul tematic romanesc al lui Jose Saramago o reprezintă seria de ficţiuni ucronice şi alegorice începută cu “Pluta de piatră” (1986; Polirom, 2002) şi continuată de “Eseu despre orbire” (1995; Polirom, 2005, 2008), “Toate numele” (1997; Polirom, 2002, 2008), “Peştera” (2000; Polirom, 2005, 2009), “Omul duplicat” (2002; Polirom, 2009), “Eseu despre luciditate” (2004; Polirom, 2008) şi “Intermitenţele morţii” (2005; Polirom, 2007, 2009). Ultimul său roman, “Cain” (2009), este în curs de traducere la Editura Polirom. Jose Saramago şi-a petrecut ultimii ani în Lanzarote, Insulele Canare, continuând să scrie şi să publice. S-a stins din viaţă în iunie, 2010. În 2008, la Editura Polirom s-a inaugurat seria de autor „Jose Saramago”.
