În această săptămână, în colecţia “Document” a Editurii Polirom va apărea volumul “Eu, fiul lor. Dosar de securitate” de Dorin Tudoran. Volumul reprezintă o selecţie din documentele de urmărire informativă a lui Dorin Tudoran din perioada 1976-1986. Deşi, oficial, lui Dorin Tudoran i s-a deschis dosar de urmărire informativă în 1982, cele 9.852 de file recuperate din dosarul său de Securitate indică faptul că era urmărit informativ încă din anul 1976, când apare şi prima transcriere a unei convorbiri telefonice.
“Apariţia unei cărţi nu poate fi decât un prilej de bucurie pentru autorul ei. Cum nu eu am scris această carte, ci ea m-a scris pe mine, mă întreb cât de mult se vor bucura de apariţia acestui volum multiplii lui autori, foşti de toate felurile: înalţi ofiţeri de Securitate şi Miliţie, înalţi demnitari de Stat şi de Partid, turnători frenetici, surse surescitate, rezidenţi ai Securităţii în presă şi cultură şi, să nu uit, armata cu mult mai mare decât vom dori să recunoaştem vreodată, a celor numiţi „persoane de sprijin”.
Dacă există o rază de lumină în acest morman de mizerie ea este dată de semnele că până şi atunci au existat prietenie, onoare, ba chiar şi solidaritate.
Documente de felul acesta îi pot face pe cei mai tineri să nu asculte la vorbele celor mai bătrâni („ţine minte/cinci cuvinte/e mai rău ca înainte”) şi pe noi toţi să înţelegem că, dacă va fi într-o zi la fel ca înainte, totul ni se datorează. La urma urmelor, suntem ce sunt opţiunile, alegerile noastre. N-ar fi rău să redevenim un popor şi să nu ne lăsăm transformaţi definitiv într-o haită sau turmă de… persoane de sprijin.”, a declarat Dorin Tudoran.
„Dosarul de Securitate nu este un titlu de nobleţe postcomunist, ci oglinda deformată a persecuţiei întreprinse de un regim comunist prin poliţia sa politică. Dorin Tudoran a fost unul dintre primii scriitori care au adoptat o atitudine critică faţă de politica culturală a PCR. Cu timpul, poziţia lui s-a radicalizat, critica vizând sistemul în ansamblul său. O mărturie cutremurătoare a infernului pe care Dorin Tudoran l-a trăit începând cu jumătatea anilor ’70, când este pus sub urmărire de Securitate.” , a scris Radu Ioanid pe coperta a patra.
„Trebuie să recunosc că mi-a făcut pur şi simplu rău lectura celor 500 de pagini de rapoarte (şi de filaj), note, înregistrări, fotografii, sinteze, adresate de ofiţeri de Securitate superiorilor lor ierarhici, precum şi planuri de măsuri scornite de minţile celor din urmă şi, nu în ultimul rând, «turnătorii» şi alte inestimabile contribuţii ale, vai, colegilor noştri de breaslă. Nu mi-am trădat principiile, nici prietenul. Dacă asta l-a ajutat şi în ce măsură în bătălia lui (căci bătălie pe viaţă şi pe moarte a fost) cu Securitatea, asta v-o poate spune el, Dorin Tudoran.” (Nicolae Manolescu)
„Această carte masivă adună numai o mică parte din cele peste 10.000 de file din dosarele de Securitate ale lui Dorin Tudoran, unul din puţinii noştri disidenţi autentici şi «până la capăt». Nu e totul, dar e destul pentru a documenta nu doar curajul şi caracterul «obiectivului», ci şi «teoria şi metodologia» de lucru a sinistrei instituţii. Din păcate, cartea mai pune în lumină şi slăbiciunile, laşităţile şi trădările celor de lângă noi, uneori, aparent, foarte aproape de noi!” (Liviu Antonesei)
„Securitatea a strâns cu sârg, ca un google demonic, bârfe, intrigi, mizerie umană, minciuni, deturnări. O carte despre Tudoran care nu e scrisă de Tudoran, ci de o voce colectivă alcătuită din «surse», ofiţeri, interceptări, filări. Toţi cei care s-au zbătut pentru o viaţă normală apar în acest dosar ca nişte spectre, ca nişte aberaţii ale sistemului. Culmea e că tot Securitatea era singura care ne putea lăsa un portret atât de autentic şi de puternic al unui cetăţean român (unul dintre foarte puţinii) care nu s-a lăsat călcat în picioare.” (Costi Rogozanu)
Dorin Tudoran (n. 30 iunie 1945, Timişoara). Absolvent al Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti. Este director al programului “Democracy Fellows” la World Learning, Washington, DC, Statele Unite. Dorin Tudoran a primit Premiul Uniunii Scriitorilor (în anii 1973, 1977, 1998), Marele Premiu al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti – ASPRO (1998), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1998), Premiul revistei Cuvântul – „Superlativele anului” (1998). De asemenea, i s-au decernat Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1992) şi Premiul ALA (2001). În anul 2010 a fost distins cu Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia.
Cărţi de poezie: “Mic tratat de glorie” (1973), “Cântec de trecut Akheronul” (1975), “O zi în natură” (1977), “Uneori, plutirea” (1977), “Respiraţie artificială” (1978), “Pasaj de pietoni” (1978), “Semne particulare” (antologie, 1979), “De bună voie, autobiografia mea” (1986), “Ultimul turnir” (antologie, 1992), “Optional Future” (1988), “Viitorul Facultativ/Optional Future” (1999), “Tânărul Ulise” (antologie, Polirom, 2000).
Cărţi de publicistică: “Martori oculari” (în colaborare cu Eugen Seceleanu, 1976), “Biografia debuturilor” (1978), “Nostalgii intacte” (1982), “Adaptarea la realitate” (1982), “Frost or Fear? On the Condition of the Romanian Intellectual” (traducere şi prefaţă de Vladimir Tismăneanu, 1988), “Onoarea de a înţelege” (antologie, 1998), “Kakistokraţia” (1998), “Absurdistan. O tragedie cu ieşire la mare” (Polirom, 2006).
