Tinerii muzicieni români cu vârste cuprinse între 16 și 26 de ani sunt invitați să participe la selecţia anuală pentru Orchestra de Tineret a Uniunii Europene (EUYO). Audițiile vor avea loc online, în două runde. Termenul limită pentru înscriere este 30 septembrie 2021. EUYO este un proiect muzical european care reuneşte cei mai talentaţi muzicieni din toate ţările membre ale Uniunii Europene sub bagheta unor dirijori de faimă internaţională, într-o orchestră care transcende barierele sociale, culturale, politice şi economice. Concertele şi turneele susţinute în întreaga lume, colaborarea cu personalități ale lumii muzicale şi nivelul excepţional de pregătire al muzicienilor au făcut din EUYO una dintre cele mai prestigioase orchestre ale lumii.

Începând cu 10 septembrie, Teatrul În Culise pornește stagiunea 2021-2022 cu cinci producții noi, pe care trupa teatrului, formată din peste 30 de actori tineri sau studenți la actorie, așteaptă cu nerăbdare să le prezinte publicului.

Muzeul Național al Literaturii Române anunță agenda culturală pentru perioada 06 – 12 septembrie 2021. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentelor.

UNITER a trimis pe adresa redacției un comunicat de presă în memoria personalității lui Ion Caramitru. Redăm textul integral.

Polirom deschide toamna 2021 cu o ofertă bogată de literatură română contemporană. Noi titluri semnate de cîteva dintre cele mai îndrăgite și mai apreciate voci ale literaturii autohtone de astăzi se găsesc deja în librării sau vor fi disponibile pînă la finalul lunii septembrie.

În perioada 10-12 septembrie este sărbătoare pentru cei mici! Se anunță un nou weekend de poveste la Institutul Francez: cea de-a 10-a ediție a Festivalului Căsuța Piticilor! Timp de două zile, grădina Institutului va fi locul de referință pentru copiii de la 6 luni la 14 ani și părinții acestora! Va fi o ediție aniversară, așadar am pregătit o mulțime de surprize și spectacole inedite!

Încep cu o întrebare de baraj, dar un biet baraj de artilerie. Cîte cărți comerciale românești, apărute în ultimii zece ani cunoașteți? Prin genul „comercial” înțeleg cărți centrate exclusiv pe subiect, pe poveste, fără pretenții stilistice și fără o încărcătură „filosofică” sau „existențială” majoră. Cărți care nu urmăresc să scoată din cititor nici sufletul, dar nici untul, ci să înșire de la cap la coadă o întîmplare. Gen: polițist, SF, fantasy, horror, social, chick lit, sportiv, erotic etc. Poate cineva să-mi spună măcar zece titluri românești care să poată fi încadrate în categoriile mai sus enunțate? Eu, unul, nu, dar cine sînt eu să mă dau exemplu? Nu vreau să desfășor aici volute logico-matematice, dar părerea mea e că absența aproape desăvîrșită a literaturii comerciale bine făcute, profesioniste este cauza principală că în România nu se citește. Publicul nu găsește în peisajul literar românesc subiecte de interes (să-i zicem „național”?), astfel că literatura română e chiar Cenușăreasa Europei, fără să existe pe undeva un prinț și pentru ea. Dar ajunge cu introducerea.

Tăcerea editorială a poetului Soril Miavoe, debutant în 1985 cu volumul Cum să nu, a fost lungă și folositoare. Atât de lungă încât Miavoe nu le este cunoscut generațiilor mai tinere, însă revenirea sa de acum doi ani cu Pliant tipărit pe ambele fețe a scos la iveală un autor în formă, bătăios și expresiv, care în plus a scăpat de „elanurile de grandilocvență” remarcate în versurile sale de început. Iar recenta Dopuri de plută (Rocart, 2021) e o confirmare târzie a unui poet stenic în scriitura căruia se găsesc majoritatea mărcilor deja binecunoscute ale optzecismului canonic, pe care Miavoe le folosește cu inteligență și abilitate, modulându-le într-o manieră care îl scoate de sub prezumția lipsei de originalitate sau a reșapării unei formule caduce sau îndelung bătătorite.
La drept vorbind, Soril Miavoe (care e leat cu câțiva dintre veteranii 80-ismului, ca Gheorghe Iova, Ioan Flora sau Liviu Ioan Stoiciu) înviorează prin Dopuri de plută o poetică ce părea că și-a trăit traiul și și-a cam epuizat resursele. Cele mai bune poeme din acest volum destul de inegal sunt antologice: „În autobuz”, „Inspirația”, „Melodia subțire, puntea”, „Mircea”, „Pe cale să se descopere” sau „Reportaj” arată disponibilitatea pentru mai multe registre în care poetul operează cu egală vioiciune și mână sigură. Poezia cotidianului, atitudinea ludică, biografismul sunt aici la ele acasă, și mai e ceva în scrisul lui Miavoe care amintește de Marin Sorescu (ca în „Știm că vom merge în rai” sau „Musafirii”) – un fel de ușurință de a trata subiecte grave pe un ton degajat, refuzând acroșajul dramatic și cultivând cu bună știință un sentimentalism potolit și atașant: „(…) căci veni vremea în care / nu mai știam că tu ai trupul tău / și eu pe al meu, / împreună credeam că suntem / foile aceleiași cepe / înfășurate pe o singură inimă / ca lumea să poată începe.” („Nici măcar”)

În perioada 16 septembrie – 10 octombrie 2021, Institutul Cervantes din București invită publicul la un tip inedit de interacțiune cu picturi semnate de artiști spanioli și hispano-americani: prin intermediul unei expoziții de pălării realizate de designerul Cosmina Nicolescu, inspirate din creațiile unora dintre cei mai faimoși pictori spanioli și latino-americani.

„O cale spre inima unui oraș este prin stomacul lui”, observă istoricul britanic Ben Wilson în Metropolis, volum publicat de Editura Trei. Tonetele cu mâncare sunt astăzi un element obișnuit în spațiul citadin. În toate metropolele lumii mâncarea vândută pe stradă spune povestea orașului. Vorbește într-o simfonie de arome despre specificul unei civilizații, despre evenimente istorice transpuse în feluri de mâncare sau despre relaționarea dintre diferite popoare. „Istoria mâncării vândute pe stradă este o istorie a orașului însuși” spune Ben Wilson, care surprinde în Metropolis, printre multe alte aspecte și modul cum mâncarea stradală își pune amprenta pe dezvoltarea metropolelor.