La editura Limes a apărut volumul de poeme Periodic reciclăm clișeele, de Ofelia Prodan.
Un monolog expozant al unei societăți post-umane în declin iminent până la autoanihilare, o schiță cyber-tech, complexă și aparent difuză, a unui Univers distopic, volumul continuă, ca scriitură, mica tragicomedie a obiectelor animate din Elegie allucinogene / Elegii halucinogene (Forme Libere, Italia, 2019), iar tematic pune punct trilogiei psihotice din care au mai fost publicate volumele Șarpele din inima mea (Cartea românească, 2016) și Fișă clinică (Charmides, 2018).
(Daniel D Marin)
Poemele din Periodic reciclăm clișeele sunt instrumente de-a dreptul clinice, teritorii ale umanului despre care e greu să vorbeşti cu alte mijloace. Rezultatele sunt aceste oglinzi uşor deformatoare – şi parcă în spiritul epocii noastre himerizate – în care se mişcă în voie la un loc ştiinţele exacte, medicina, psihologia, sociologia şi toate amănuntele unei vieţi de azi proiectate parcă într-un viitor pe care doar teoriile cele mai îndrăzneţe se mai încumetă să-l descrie.
(Vasile Baghiu)
Ofelia Prodan a debutat editorial în 2007 şi a publicat mai multe cărți de poezie, printre care Elefantul din patul meu, 2007 (Premiul pentru Debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2008; Nominalizare la Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu – Opera Prima, 2008); Ulise şi jocul de şah, 2011 (Nominalizare la Premiul Literar Internațional Città di Sassari, 2016); Călăuza, 2012 (Premiul Naţional Ion Minulescu, 2013); No Exit, 2015 (Premiul Național George Coșbuc, 2015; Premiul Național Mircea Ivănescu, 2016). În 2017 i-a apărut o antologie de autor în Spania (High), iar în 2018 un jurnal de facebook (Voci cu defect special). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi PEN România.
