Archive for august 7th, 2018

Universitatea Populară de Vară „Vasile Stroescu”, a III-a ediție

aug. 7th, 2018 | By
Universitatea Populară de Vară „Vasile Stroescu”,  a III-a ediție

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău, în colaborare cu Primăria comunei Parcova, Consiliul Raional Edineţ, Primăria orașului Edineţ, Asociaţia Culturală „Parcova-Nova”, Primăria comunei Parcova, Primăria orașului Cupceni, sprijină organizarea celei de-a III-a ediții a Universității Populare de Vară „Vasile Stroescu”. Organizată după modelul Universității Populare de Vară de la Vălenii de Munte, județul Prahova (creată în 1908 de marele istoric Nicolae Iorga), Universitatea Populară de Vară „Vasile Stroescu”, ediția a III-a se va desfășura în perioada 17-18 august 2018, la Edinet si comunele Bădragii Noi și Parcova.



Tabăra de pictură „Parcova – 2018”, a XVI-a ediție

aug. 7th, 2018 | By
Tabăra de pictură „Parcova – 2018”, a XVI-a ediție

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău, în colaborare cu Consiliul Raional Edineţ, Primăria orașului Edineţ, Asociaţia Culturală „Parcova-Nova”, Primăria comunei Parcova, Primăria orașului Cupcini, sprijină organizarea celei de-a III-a ediții a Universității „Vasile Stroescu” și a Taberei de pictură „Parcova”– 2018”.În perioada 10 – 19 august, se va desfășura cea de-a XVI-a ediție a Tabărei de pictură „Parcova” 2018, care se va finaliza cu o expoziție vernisată în cadrul Universității Populare de Vară la Centrul de Cultură din orașul Cupcini, raionul Edineț. ICR Chișinău sprijină Tabăra de pictură „Parcova 2018” – editia a XVI-a, prin susținerea prezenței a 6 artiști plastici din România şi Republica Moldova în cadrul evenimentului.



Triumful și decăderea talentului (V)

aug. 7th, 2018 | By
Triumful și decăderea talentului (V)

După cîte am pritocit pînă aici, e clar că nu-i ușor ori profitabil să fii scriitor în România. Profesia asta, căci, repet, este o profesie, pare o cursă cu obstacole. Trebuie să ocolești formalizarea și abstractizarea prefabricate din școală, lipsa publicului, trebuie să eviți capcanele admirației prostești, trebuie să navighezi printre notorietățile la modă și trebuie (și asta n-am menționat-o data trecută) să accepți că, scriitor român fiind, n-ai să faci nici o brînză. Mai rău, dacă vei avea vreodată curajul nebunesc să spui în public că ești scriitor, vei avea de suportat o compătimire ipocrită: „Aha, săracu’, e scriitor… șșt, să nu-l tulburăm… Da’, de fapt, cu ce se ocupă?”

Dar e și soare unde-i nor, vorba lui Gellu Naum. Spuneam data trecută că autorul nostru imaginar a reușit să ducă la bun sfîrșit o carte. Și că a trimis-o la cîteva edituri. Ei bine, minunea are loc. Una dintre ele îi trimite un mail prin care îl informează că i-a selectat manuscrisul pentru promovare. Autorul privește năuc în jur, genunchii i se înmoaie, iar ochii lui împăienjeniți întrevăd Nobelul. Ce altceva ar putea să viseze autorul român? El nu se încurcă cu Femina, Goncourt, Cervantes, Médicis, Man Booker. De Pulitzer ce să mai vorbim? Ce premiu cu nume urît! Păi, dacă tot intră în cursă, atunci să se ia la trîntă cu absolutul. Totul sau nimic.