Duminică, 29 mai 2016, de la ora 11.00, invitatul Teatrului Naţional Craiova în cadrul „Întâlnirilor SpectActor” este dl. prof. univ dr. Ioan-Aurel Pop, membru al Academiei Române, Rector al Universităţii „Babeş Bolyai”, ales de curând la al doilea mandat. Dl Ioan-Aurel Pop este unul dintre cei mai reputaţi istorici români contemporani, specialist în istoria naţionalităţilor, istoria Transilvaniei, istoria medievală a României. Distinsul istoric va susţine conferinţa “Moştenirea lui Mihai Viteazul în Transilvania”, la sala „Ion D. Sîrbu”. Moderator, Nicolae Coande.
Ioan-Aurel Pop (n. 1 ianuarie 1955) este autor a peste 50 de cărți, ediții de izvoare istorice, tratate și manuale universitare, volume îngrijite și a peste 300 de studii, articole, recenzii, dări de seamă, cronici, prefețe etc. A urmat cursurile Universității „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca, Facultatea de Istorie-Filozofie, specializarea istorie medievală (1975-1979), finalizată ca șef de promoție. Din 1989 este doctor în istorie, cu teza intitulată „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV – XVI”.
Temele principale ale cercetărilor sale sunt concretizate în investigarea unor segmente majore pentru istoria medievală a românilor și a Europei Centrale și de Sud-Est: instituțiile medievale românești, adunările cneziale și nobiliare; formațiunile politice româno-slave din Transilvania secolelor IX-XIV; raporturile românilor din Transilvania cu spațiul românesc extracarpatic; influența bizantină asupra românilor nord-dunăreni; raporturile Transilvaniei cu Europa Centrală și Occidentală; structura etnică și confesională a Transilvaniei și a Ungariei în Evul Mediu etc.
A fost cel mai tânăr membru al Academiei Române la primirea la doar 46 de ani, ca memebru corespondent, în acest for al elitei românești.
A fost director al Centrului Cultural Român din New York (1994-1995), director al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția (2003-2007). A fost premiat cu Premiul „George Barițiu” al Academiei Române (1991). A fost Visiting professor (bursier Fulbright la Univeristatea din Pittsburgh, PA, USA (1990-1992), Visiting professor la Universitatea din Trento (20012-2003), Visiting professor la Universitatea Ca’Foscari din Veneţia (2003-2008). Este membru al Comisiei de istorie a relaţiilor internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional de Ştiinţe Istorice (Milano) din 1990. Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte (Paris) din 1999. Membru al Institutului pentru Întâlniri Internaţionale din Gorizia din 2005.
Membru al Ateneo Veneto din 2005, membru în Comitetul ştiinţific al Institutului pentru cercetări de istorie socială şi religioasă din Vicenza, Italia, Doctor Honoris Causa al universităţilor din Alba Iulia, Timişoara, Oradea, Cahul, Galaţi, Universitatea de Stat din Chişinău, Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chişinău, Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureş. Membru titular al Academiei Române din 2010. Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler şi Ordinul de Onoare prin decretul Preşedintelui României (2010). Premiul de excelenţă al Institutului Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni (2011), Premiul Media de Excelenţă, din partea ziarului „Gazeta de Cluj” (2011), Premiul Fundaţiei „Magazin istoric” pentru lucrarea „Românii şi România. O scurtă istorie”, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998.
Este membru al Academiei Europene de Ştiinţe şi Artă (Salzburg) din 2013, membru al International and Adult Continuing Education (IACE) Hall of Fame, din 2013, membru în Colegiul Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române (2013), Medalia Crucea Transilvană din partea Arhiepiscopiei Clujului (2014), Comandor al Ordinului Militar de România (2014), membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2015).
Câteva lucrări importante: „Românii și maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania”, ed. a II-a, Tribuna, Cluj Napoca, 2003), „Istoria Transilvaniei” (vol I, până la 1541) (ICR – Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2003, ), „Istoria Transilvaniei” (vol II, de la 1542 până la 1711) (ICR – Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2005, „Istoria României” – Compendiu (Institutul Cultural Român – Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004).
„Este nevoie, firește, de reașezarea valorilor, de recâștigarea încrederii în demnitate, dreptate și în forța ideilor bune. Pentru aceasta, trebuie cultivați de către autorități intelectualii capabili să facă educație autentică, fără spirit bombastic și fără apeluri patetice la „țărișoară”, la „brazdă” și la „lupta milenară”. Este absurd să ne autoflagelăm mereu, acuzându-ne de mitizări, românizări, naționalisme ieșite din comun și de alte isme. E suficient să fim capabili de cinstea recunoașterii normalității noastre într-o lume comună, dotată cu bune și cu rele. Am fost și suntem un popor ca toate popoarele, cu suișuri și coborâșuri, cu realizări și cu eșecuri, dar un popor care există încă!”- Ioan-Aurel Pop
„În ființa acestui om minunat și aparent atît de fragil bate o inimă mare, el dovedind prin toată lucrarea sa individuală că este un om al păcii și al concordiei, dar hotărât a spune și scrie adevărul…”- Virgil Bercea, Episcop de Oradea
„Academicianul Ioan-Aurel Pop continuă tradiția cercetărilor promovate de istoricii români care au investigat istoria Transilvaniei sau a lumii românești, asemenea lui Dimitrie Onciul, Ioan Bogdan, N. Iorga, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Gheorghe I. Brătianu, David Prodan, Ștefan Pascu etc. și care au slujit cu onestitate și profesionalism meseria de istoric.”- Prof. univ. dr. Sorin Șipoș, Oradea
