Aureliu Goci lansează monografia „Liviu Rebreanu. Centrul operei și distribuția tipologică”

ian. 26th, 2015 | By | Category: Agenda de carte

Joi, 29 ianuarie 2015, ora 16.00, la Librăria „Mihail Sadoveanu”  (Bd. Magheru nr. 6-8), va avea loc lansarea monografiei „Liviu Rebreanu. Centrul operei și distribuția tipologică”, de Aureliu Goci, apărută la Editura Betta. Invitați: Aurel Maria Baros- prof. univ. dr. I.D. Bălan, prof. univ. dr. Nicolae Georgescu, Horia Gârbea, Lucian Gruia, Emil Lungeanu, Radu Voinescu.

Aureliu Goci este profesor, editor, eseist, critic şi istoric literar. În critica şi istoria literară a devenit unul din cele mai importante nume, care a căutat permanent să se situeze în a privi fenomenul literar în complexitaea lui şi în dinamica devenirii culturale româneşti. Obiectiv şi onest el este un profesionist care se situează deasupra unor perspective critice de conjunctură. S-a născut pe 5 iunie 1948, în comuna Letca Nouă, jud.Giurgiu, din părinţi simpli, cinstiţi şi muncitori, tatăl, Marin Goci, fiind factor poştal, iar mama, Elena Croitoru, ţesătoare. A urmat Şcoala Generală 141 I.C.Brătianu, Bucureşti, apoi Liceul teoretic nr.36 Ion Barbu, după care a fost admis la Universitatea Bucureşti, la Facultatea de Limbă şi Literatură Română, secundar italiană. După terminarea studiilor universitare devine profesor de limbă şi literatură română la Şc.generală Săruleşti, jud. Ilfov (1972), apoi la Liceul teoretic Brăneşti, jud.Ilfov (1973-1974) şi la Liceul teoretic Snagov, jud.Ilfov (1975-1980). Părăsind profesoratul devine muzeograf la Muzeul Literaturii Române (1980-1982) şi redactor la diferite reviste între care „Manuscriptum” (1982-1990), Dimineaţa, Albina, Glasul Naţiunii (1990-1994), Armonia şi Ţăranul Român (1994-1999) şi redactor la Grupul de Presă Economistul (2002-2007). Între 1999-2002 a fost redactor la Editura Fundaţiei Pro şi Editura Geneze. Este primit în Uniunea Scriitorilor în 1986 şi depune o activitate publicistică deosebită la reviste literare de primă mărime cum ar fi : Viaţa Românească, Luceafărul, România Literară, Argeş, Tomis, Convorbiri Literare, Familia, Astra, Ramuri, Glasul Naţiunii, Sud, Ateneu, Vatra, Steaua, Tribuna, Amfiteatru. (…) Are, de asemenea, o serie de iniţiative culturale, cum ar fi editarea revistei Dunărea Albastră (2002-2003), România Viitoare (1991-1992), Călătorie Sprâncenată (1997). De asemenea, fondează împreună cu Gabriela Banu Editura Curierul Dunării (1994) şi coordonează o serie de colecţii între care 101 capodopere ale romanului românesc (Ed.Gramar) şi Esenţial la Ed.Exigent. De fapt, debutul absolut îl face la Revista Luceafărul cu poezie copilărească la poşta redacţiei din 1962, iar debutul editorial se soldează cu volumul Delavrancea şi devenirile arhetipului (1994). G. este, totodată, autorul unei istorii a poeziei româneşti de la origini până în jurul anilor 2000, lucrare foarte originală, îndrăzneaţă, în care refuză metodele obişnuite ale istoriei literare şi încearcă un fel de tablou tipologic al poeţilor, un fel de tablou Mendeleev al poeziei româneşti în lucrarea „Geneza şi structura poeziei româneşti în secolul XX”, Editura Gramar, 2000. După opinia sa cinci sunt poeţii fundamentali ai secolului XX: Arghezi Teluricul, Bacovia Acvaticul, Blaga reprezentând focul, ordinea, iar Ion Barbu aerul, eterul. De fapt, ei reprezintă cele patru elemente fundamentale ale filosofiei presocratice: apa, aerul, pământul şi focul. Autorul consideră că s-a descoperit şi al patrulea element al cosmosului care este cuvântul, în special prin poezia lui Nichita Stănescu. (…) De fapt, autorul a propus şi susţinut critica gordianică, de excelenţă, care performează ideea comentariului infinit, care se constituie el însuşi într-o operă literară, în esenţă echivalentă cu modul analizat. Se remarcă de asemenea lucrările criticului dedicate fenomenului literar curent, ca şi solidele studii dedicate clasicilor, în care sunt aduse în epoca post-modernă personalităţi ca Neagoe Basarab, Dimitrie Cantemir, Budai Deleanu, Nichifor Crainic sau Urmuz. Ar mai fi de remarcat interesul pe care l-a acordat  dramaturgiei ca lectură şi nu ca spectacol, teatral. Caragiale este un astfel de exemplu, citit şi interpretat în manieră postmodernă. (…) A obţinut diferite premii literare între care Premiul pentru critică literară S.L.A.S.T.-1986; Premiul pentru publicistică literară al revistei Timp Liber, 1990; premiul pentru eseu al revistei Glasul Naţiunii 1995. Pe lângă membru al Uniunii Scriitorilor din Romania este şi membru al Uniunii Ziariştilor din România.

Număr de vizualizări :1362


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro