”Ispita labirintului”, de Dan Dănilă

apr. 10th, 2014 | By | Category: Agenda de carte

De curând, la editura Karth, a apărut a 11-a carte de versuri a poetului sibian strămutat în Germania, Dan Dănilă. Este vorba despre volumul ”Ispita labirintului”, care a fost lansat la sfârșitul lunii martie în sediul nou al Bibliotecii ASTRA din Sibiu. Au vorbit profesorii Walter Johrend, Silviu Guga și Ion Dur, au recitat actorii Lerida Buchholtzer și Cătălin Neghină.

Despre Dan Dănilă am auzit mai întâi pe la sfârșitul anilor ’90 de la Mircea Ivănescu – marele poet vorbea cu apreciere & căldură despre acest poet optzecist care, spre deosebire de congenerii lui colocvializanți pe model american, îl afecționa pe oracularul & reflexivul Rilke, din care de altfel a și tradus excelent. Apoi, înainte de a-l întâlni în carne și oase, am găsit în redacția Transilvaniei un cap al lui Bacovia sculptat de Dan Dănilă – remarcabil în expresia lui tristă și cumva surprinzător rilkeană. Aveam să constat, peste alți câțiva ani, că acest cap semăna deopotrivă cu Bacovia și cu Dan Dănilă însuși; iar poezia artistului român avea să mi se pară o bizară, personală contragere a hieratismului oracular al lui Rilke în substanța melancoliei primului Bacovia.

Nu substanțial diferite mi se par aceste poeme din Ispita labirintului; așa anacronice cum pot părea în reflexivitatea și metaforismul lor târziu-moderniste, mă atrag totuși prin curajul lor de a fi altfel decât stipulează Vulgata optzecistă. Dan Dănilă e un poet cultivat, și știe foarte bine ce riscuri își asumă prin erezia aceasta rilkeană; și nu doar rilkeană, ci și cumva borgesiană în culturalismul ei galopant. Poetul însuși se vede, în fapt, astfel, într-o imagine foarte frumoasă: „Precum un Borges purtând sub pleoape / toate bibliotecile lumii – ce atlet, dacă / numai pe cearcănele lui poate duce atâta, / dar brațele, dar mușchiul mai obstinat / al inimii, încărcat de runele sângelui?”.

Într-un fel, gesticulația aceasta culturală a lui Dan Dănilă amintește de aceea a lui Ion Pillat – branșat la tot ce însemna revoluție poetică europeană în interbelic, acela alegea conștient o formulă neoclasică care, născută gata bătrână, s-a dovedit totuși mai rezistentă decât multe ale contemporanilor săi. Tot astfel, textele lui Dan Dănilă sunt născute cumva vechi; dar ele se vor învechi mai greu decât multe alte noutăți ale vremilor noastre.” (Radu Vancu, coperta IV)

Număr de vizualizări :1768


2 Comments to “”Ispita labirintului”, de Dan Dănilă”

  1. Georg spune:

    Pariul cu Tine Insuti
    Curriculum Vitae al
    Jucatorului de Sah (Stefan Zweig)
    In care fiecare adversar
    e
    MASCA ALTUIA

    Si
    fiecare partida= remiza
    Desfasurata in TEXT cu degetul arzand
    Pe Table de Piatra

    (Pe scena cu spatele spre Ecclesia si
    Fata spre Altar
    Precum in traditionala romano-catolica
    Missa Solemnis)

  2. Georg Schoenpflug von Gambsenberg spune:

    Pariul cu Tine Insuti
    Curriculum Vitae al
    Jucatorului de Sah (Stefan Zweig)

    In care

    fiecare adversar
    e
    MASCA ALTUIA

    Si

    fiecare partida= remiza
    Desfasurata in TEXT cu degetul arzand
    Pe Table de Piatra

    (Pe scena cu spatele spre Ecclesia si
    Fata spre Altar
    Precum in traditionala romano-catolica
    Missa Solemnis)

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro