Duminică, 23 februarie 2014, de la ora 17.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, va avea loc o seară vintage. Despre Constantin Bacalbașa și volumul său ”Bucureştii de altădată (vol. I) 1871–1877”, vor vorbi Georgeta Filitti, Dan C. Mihăilescu, Tiberiu Avramescu și Edmon Niculușcă. Volumul a apărut la editura Humanitas, (Memorialistică & Diaristică, Seria Vintage) după aproape nouă decenii de la prima publicare integral, în 1927. „Citită pe îndelete, cartea lui Bacalbaşa poate deveni un adevărat abecedar de istorie modernă pentru tânărul din generaţia Internet, cu condiţia ca el să fie convins că a privi din când în când înapoi înseamnă, paradoxal, a ocoli şanţul dinainte.“ (Dan C. MIHĂILESCU)
Primul volum al Bucureştilor de altădată, al cărui text integral vede pentru întâia oară lumina tiparului după aproape 90 de ani de la apariţia ediţiei princeps, reuneşte amintirile lui Constantin Bacalbaşa din anii 1871 şi zugrăveşte probabil unul dintre cele mai amănunţite, mai interesante şi mai pline de culoare tablouri ale vieţii bucureştene din primii ani ai domniei lui Carol I şi din vremea Războiului de Independenţă. Oferind prilej de întoarcere în timp pentru cititorul dotat cu iscoditoare plăcere detectivistică, însemnările lui Bacalbaşa pun sub lupă mai cu seamă evenimentele vieţii politice a Capitalei – lupte pentru putere, şantaje, intrigi, răzbunări – şi ecourile lor în presa vremii, dar nu ocolesc spectacolul pitoresc al vieţii mondene, avivate în anecdote uitate sau de-a dreptul necunoscute.
Adunate una după alta, vreme de mai bine de jumătate de veac, aceste istorii consemnate de Bacalbaşa sunt cu certitudine unele dintre cele mai preţioase mărturii care dau seamă despre începutul de drum al României moderne.
„Preocuparea mea de căpetenie a fost să fiu nepărtinitor şi veridic. Stilul m-am silit să reprezinte felul în care vorbesc: simplu, limpede, precis şi fără înflorituri. Am scris pentru ca să informez şi pentru ca lumea să mă înţeleagă. A doua preocupare mi-a fost să nu spun neadevăruri. Negreşit, nu am pretenţiunea să fi înregistrat toate faptele petrecute de la 1870 la 1914, fără să fi uitat pe unele. Memoria unui om, chiar completată cu consultări ulterioare de documente ale vremurilor, are slăbiciunile ei fireşti. De aceea previu că lipsuri trebuie să fie în volumul pe care îl pun acum sub ochii cititorului, neadevăruri însă nu. Faptele, câte le-am înregistrat, mi le-a pus la îndemână numai memoria, dar actele autentice, cât şi stabilizarea cronologică mi le-au procurat colecţiile ziarelor din răstimpul acestor 55 de ani. Nici o îndoială, deci, asupra veracităţii. Sunt un povestitor. Astfel n-am avut altă grijă decât să scriu adevărul asupra trecutului, fiind cât mai complet despre fapte şi cât mai nepărtinitor despre oameni.“ (Constantin BACALBAŞA)
„În 1871, Constantin Bacalbaşa soseşte în capitala toropită de arşiţă, în care viaţa îşi urma cursul ei patriarhal: «Dâmboviţa necanalizată, joasă, murdară, trecea tot mai jos de biserica Domniţa Bălaşa, însă albia ei era mai apropiată de strada Carol… Acolo era şi un vad de unde luau sacagiii apă, iar noi, elevii, ne scăldam vara. Cheiul Dâmboviţei nu exista, grădina bisericii Domniţa Bălaşa nu exista, spitalul şi ospiciul nu erau clădite, Palatul de Justiţie nu exista…» – aceasta este scena cu care se deschid Bucureştii de altădată, amintiri savuroase pe care va începe să le încredinţeze tiparului în foiletonul ziarului Adevărul peste exact o jumătate de veac, în noiembrie 1921.
Romanul cronologic despre vechiul Bucureşti înfăţişează istoria şi anecdotica ei într-o manieră mult mai accesibilă celor mai largi cercuri de cititori care, nădăjduim – la această reeditare a cărţii –, o vor preţui pentru sinceritatea şi puterea ei de evocare.“ (Tiberiu AVRAMESCU)
Constantin BACALBAŞA (1856–1935) a fost unul dintre cei mai cunoscuţi ziarişti ai vremii sale, consemnând, timp de mai bine de jumătate de secol, începutul de drum al României moderne. „Sunt un povestitor“, scria Bacalbaşa la apariţia Bucureştilor de altădată. „N-am avut altă grijă decât să scriu adevărul asupra trecutului, fiind cât mai complet despre fapte şi cât mai nepărtinitor despre oameni.“
