Joi, 7 februarie 2013, ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră „Nopţile gri ale pisicii albastre” de Emil Cătălin Neghină. Spectacolul va putea fi audiat în avanpremieră luni, 4 februarie 2013, la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti.
Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Gavriil Pinte. Interpretează Ana-Maria Bălescu. Regia de montaj: Dana Lupu. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Inginer de sunet: Iulian Iancu. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea
„Spectacolul se distinge printr-o viziune regizorală aparte, prin inventivitate la nivelul expresiei radiofonice, prin bucuria de a experimenta multiple forme estetice auditive şi prin căutarea unor combinaţii stilistice ingenioase… Piesa este o monodramă a cărei acţiune se întâmplă în doi timpi – cel al prezentului şi cel al amintirilor, personajul principal fiind o fată crescută de o bunică agresivă, în lumea circului, unde, pe când era doar o copilă, executa un număr: în lumina reflectoarelor, era pisica albastră… Când va creşte, fata va începe să frecventeze cluburile de noapte şi va descoperi jazz-ul, echivalent, în ceea ce o priveşte, cu o formă de libertate, iar, în planul spectacolului radiofonic, prilej de căutare a unor noi niveluri de expresie, de dezvoltare a unor mijloace artistice moderne şi provocatoare.
Rafinamentul decorului sonor, atmosfera spectacolului şi inflexiunile vocii actriţei Ana-Maria Bălescu acţionează aproape senzorial asupra percepţiei noastre, determinându-ne să vedem cu ochii minţii imagini: lumea adesea halucinantă a circului, viaţa confuză a fetiţei terorizate de o bunică nemiloasă şi violentă, chipul clovnului Pierrot care veghează ca un tată asupra copilei şi-i conduce paşii prin mediul de circ, ochiul simbolic care se aşează deasupra pisicii albastre, devenind o prezenţă-absenţă bizară, evident metaforică, la care fata se raportează constant, în diferite feluri: cu deznădejde, cu încredere, cu speranţă, cu dorinţa de a-i împărtăşi gândurile, de a fi şi ea înţeleasă de cineva… Toate aceste elemente ale universului piesei îşi găsesc corespondenţe sonore fie în tonalităţile vocale, parcurgând o întreagă gamă, de la şoaptă la ţipăt, fie în momentele de jazz, fie în anumite motive muzicale ce sunt reluate pe parcursul spectacolului, fie în ambianţa atât de specială care ne învăluie şi ne fascinează…
Ana-Maria Bălescu debutează spectaculos, în rolul pisicii albastre, la Teatrul Naţional Radiofonic, cu talent şi dăruire, cu o mare disponibilitate interpretativă, care-i permite să abordeze firesc diferitele faţete ale rolului, jucând practic mai multe personaje, întruchipând convingător resemnarea fetiţei lipsite de copilărie, dar şi duritatea bunicii, evocată în amintire şi mai cu seamă explozia de feminitate a adolescentei care devine conştientă de posibilitatea de a evada şi de puterea vindecătoare a iubirii.” – Domnica Ţundrea
