Premiera spectacolului “Când dragostea poartă pâslari”, în regia lui Michele Modesto Casarin, la Teatrul Masca

oct. 15th, 2012 | By | Category: Postcard

Sâmbătă, 13 octombrie 2012, a avut loc o nouă premieră la Teatrul Masca, cu spectacolul “Când dragostea poartă pâslari”, după scenariul și în regia lui Michele Modesto Casarin, laureat al premiului Leul de Aur la Festivalului internațional de film de la Veneția. Cristina Poterăşoiu a trimis pe adresa redacţiei AgentiadeCarte.ro un reportaj despre spectacol, pe care-l redăm în exclusivitate:

„Spectacolele purtând marca Teatrul Masca atrag constant publicul bucureștean. Despre premiera de sâmbătă, spectatorul poate spune doar: genial! Regia, jocul actorilor, atmosfera participativă a sălii – totul, la nivel excepțional.

În Commedia dellʼarte allʼimproviso, arte are sensul de lucru artizanal, al artizanilor (artigiani) – măști, costume, decoruri, scene improvizate. Actorii, în schimb, profesioniști ai teatrului, perfecționează în Commedia dellʼarte câte un rol specific, o mască.

Și în Când dragostea poartă pâslari textele au fost create de Michele Modesto Casarin pornind de la nota proprie a fiecarui actor. Spectacol personal în spectacolul lumii…

Replici din Shakespeare, Molière, Goldoni, tragedie greacă. Madrigale laolaltă cu pop și rock, rap, street dance. Umor de calitate asezonat cu sarcasm, sentimente la vedere sau ascunse. Viață.

Veneția sfârșitului de secol XVI, cu inedite întrepătrunderi de actualitate globalizator-consumistă. Niveluri de realitate diferite, suprapuse doar cât o scurgere de clepsidră… rară experiență, posibilă prin jocul talentaților actori ai Teatrului Masca.

În mod cert, Comedia a fost și rămâne un răspuns ființial dat, prin timp și spațiu, copleșitoarei fantasme economice și politice. Commedia dellʼarte trece dincolo de acestea.

Amuzamentul trebuie să meargă mână în mână cu efortul de a pune întrebări și de a răspunde cât mai răspicat la ele“, spune actorul Mihai Mălaimare în Masca și teatrul de stradă*, spectatorul „văzându-se împins să reacționeze, să-și părăsească nefericita carapace în care trăiește la adăpost chiar de sine însuși“, fiind determinat să „joace alături de actor piesa propriei existențe.“

Gazdă perfectă, directorul Teatrului Masca, domnul Mihai Mălaimare și-a așteptat publicul atât la intrare cât și la ieșirea din teatru, salutând și multumind. Cu zâmbet discret dar distins.”

Spectatorul din rândul patru,

Cristina Poterășoiu


*Mihai Mălaimare, Masca și teatrul de stradă, editura Tracus Arte, 2010.

Număr de vizualizări :1067


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro