Ioan Flora, evocat la Muzeul Naţional al Literaturii Române

dec. 19th, 2011 | By | Category: Eveniment

Marţi, 20 decembrie 2011, ora 15.00, la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, va avea loc lansarea volumului “Medea and Her War Machines (Medeea şi maşinile ei de război)” de Ioan Flora, ediţie bilingvă, traducere de Adam J. Sorkin şi Alina Cârâc. Invitaţi: Liliana Ursu, Gheorghe Iova.

“Flora, pentru a scrie poezie, se inspira din istorie, iar „filonul esenţial” în Medeea şi maşinile ei de război este „istoria“ sau mai bine-zis povestea care stă la temelia construirii acestui volum care, amalgamează cu ştiinţă timpul şi spaţiul” (Bodiu 2000: ….) Fascinaţia istoriei nu-l plasează pe Flora într-un timp rezolut, ci îl determină să aducă istoria aproape, să o transforme în poveste. Timpul antic şi timpul medieval sunt aduse de cele mai multe ori către „realitatea“ subiectiva a eului. Aşa se întâmplă în poemul care dă titlul volumului, unde imaginea războiului cu care debutează poemul e însoţită de răsfrângerile asupra eului. Tensiunea esenţială în Medeea şi maşinile ei de război de aici se naşte: din suprapunerea temporală a unei „istorii“ trecute şi prezentul subiectiv. „Tunete, eclipsa de soare, trunchiuri de fag, vase cu smoală/ şi sulf, berbece cu vârful de fier, atârnat în turn,/ pentru spargerea zidurilor./ Testude./ Foc./ Foc.“ şi „Urc, urcam, picioarele plumbuite; m-opresc, m-aplec, îmi leg/ şireturile, aprind o ţigară;/ panta ce trebuie urcată, bradul ce trebuie tăiat şi apoi împodobit,/ încă vreo câteva sute de metri, şuvoiul de fum/ şerpuind pe deasupra capului“. Din pofta poetului pentru concret, pentru lucruri, se naşte şi procedeul care îl defineşte pe Flora în carte Medeea şi maşinile ei de război– enumeraţia. Evident, nu e enumeraţia proprie inventarului, ci aceea care creează atmosfera şi poate defini o lume: petrecerea, loc al culorilor tari, unde Flora sta la masă cu Petrovici şi Goran Bregovici: „Nunta din vecini, harnaşamentul, eşapamentul,/ glandele salivare, transpiraţia,/ tinerele femei alergând printre mesele kilometrice;/ clarinetul, ţambalul, flautul piciorului fermecat,/ solista obeză, dar fov, fânul necosit, perele coapte,/ foşnetul, vuietul, degetele unse ale nuntaşilor/ cosmici şi, prin urmare, eterni,/ negrul de sub unghie,/ piftiile, sarmalele, rachiul întors, supa, friptura, vinul rubiniu“. Sunt, şi numai în aceasta enumeraţie, elemente care îl definesc pe Flora ca pe un poet de excepţie.” (Virginia Popovoci)

Număr de vizualizări :1065


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro