Conflict de interese?

dec. 1st, 2011 | By | Category: No comment

Andrei Terian este un nume de tînăr critic ce nu mai are nevoie de nici o recomandare. Oricum ar suna recomandarea mea, ea n-ar putea cuprinde toate calităţile profesionale şi umane ale personajului.


De curînd, l-am putut vedea cu toţii într-un dialog consistent pe blogul revistei „Cultura” administrat de Mihai Iovănel. Dialogul era cu mine; şi am apreciat mult la Andrei Terian, pe lîngă stilul folosit şi argumentaţia însoţitoare, faptul că şi-a semnat intervenţiile. E mai greu să discuţi cu „Robinho”, „Robin”, „Gino I.”, „Adi Minune” sau cu alţi colaboratori constanţi ai blogului „Cultura”.
Dar aşa, dialogul devine extrem de instructiv. Poţi afla foarte multe de la acest încă tînăr critic – chiar dacă el, după ce i-ai răspuns la 12 (douăsprezece) întrebări, dă bir cu fugiţii cînd îi pui şi tu una.
Afli, de pildă, că nu poţi fi în acelaşi timp consilier editorial şi cronicar literar, fiindcă te afli într-un conflict de interese.
Un conflict de interese şi mai puternic, în viziunea lui Andrei Terian, este acela dintre calitatea de membru într-un juriu şi calitatea de angajat/ colaborator al unei edituri. Incompatibilitatea celor două postúri este subliniată, apăsat, într-un răspuns oferit la o anchetă din „Dilemateca” realizată de Marius Chivu.
Pentru Andrei Terian, este „de-a dreptul periculos ca un critic să jurizeze acordarea de distincţii sau subvenţii pentru cărţile publicate sau propuse de editura la care e angajat. Şi nu e vorba aici – ne lămureşte în continuare A. Terian – doar de spinoasa chestiune a «Moralităţii» (calitate, în definitiv, indemonstrabilă), ci mai ales de existenţa unui vădit conflictul (sic!) de interese.” („Dilemateca”, nr. 59/ aprilie 2011, p. 70).
E desigur dreptul criticului de la Sibiu de a susţine ceea ce crede – şi de a ne oferi concluziile analizelor sale. Dacă el consideră că a fi membru într-un juriu trebuie să excludă orice tangenţă cu activitatea editorială (consilier, coordonator de colecţie, redactor), îi respect 100% opinia.
E limpede că Andrei Terian iubeşte principiile, etica, morala aplicată. Nu ştiu însă dacă această dragoste este şi reciprocă. Adică, o dată ce A. Terian iubeşte etica, şi etica să-l iubească pe A. Terian.
Supun deci atenţiei mai tînărului meu coleg următoarea situaţie de pe scena noastră literară.

Andrei Terian a realizat o lucrare de doctorat sub îndrumarea lui Nicolae Manolescu. Detalii, aici:
http://www.freeonlinebook.net/others/1573191/Rezumat-Teza-de-Doctorat_Andrei-Terian-Dan

Lucrarea de doctorat a lui Andrei Terian a fost, după substanţiale adăugiri, transformată într-o carte, intitulată G. Călinescu. A cincea esenţă. Reprezentînd debutul editorial al lui Andrei Terian, aceasta a apărut în 2009 la Editura Cartea Românească. Detalii, aici:
http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/g-calinescu-a-cincea-esent-212/

Nicolae Manolescu se află, de mai mulţi ani, în Consiliul Director al Editurii Cartea Românească. Detalii, aici:
http://www.cartearomaneasca.ro/despre-noi/

Anul trecut, în aprilie 2010, juriul revistei „România literară”, condus de Nicolae Manolescu, i-a acordat lui Andrei Terian premiul pentru Debut, pentru cartea G. Călinescu. A cincea esenţă, apărută la Editura Cartea Românească, editură avîndu-l în Consiliul Director pe Nicolae Manolescu. Detalii, aici:
http://www.anonimul.ro/pd_rl_pc_ro

Întrebarea mea adresată lui Andrei Terian este întrucîtva predictibilă.
Dl Nicolae Manolescu s-a aflat într-un conflict de interese atunci cînd, ca preşedinte al juriului, a premiat cartea lui Andrei Terian?
Dl Terian, care e foarte-foarte dezinvolt (mai ales pe blogul revistei „Cultura”), o să răspundă în stilul domniei sale: întrebaţi-l pe dl Manolescu…
Nu, nu, răspund eu anticipat, eu vreau să-l întreb pe beneficiar ce crede domnia sa despre această situaţie. Pentru că dl Andrei Terian este beneficiarul direct al acestui conflict de interese (dacă a fost unul…) Domnia sa a luat premiul, diploma şi banii. Fotografia e splendidă:

Stimate Andrei Terian, aşteptăm un răspuns la întrebarea:
A fost aici un conflict de interese de care ai beneficiat?

a). N-a fost un conflict de interese.
b). A fost un conflict de interese.

Dacă dl Terian optează pentru varianta a), ar fi un gest elementar să ceară scuze tuturor criticilor aflaţi în ultimii ani în diverse postúri editoriale, şi totodată, în jurii literare: Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Mircea Mihăieş, Al. Cistelecan, Ion Bogdan Lefter, Ioana Pârvulescu, Daniel Cristea-Enache.
Dacă dl Terian optează pentru varianta b), ar fi un gest elementar să returneze premiul oferit de „România literară” şi să ceară scuze tuturor competitorilor săi ale căror cărţi n-au apărut la Editura Cartea Românească.

Oare ce variantă va alege principialul domn Terian?

Daniel Cristea-Enache

Număr de vizualizări :7508


93 Comments to “Conflict de interese?”

  1. Am rugămintea ca editorul Agenţiei de Carte să nu mai permită decît comentarii cu nume – si identitati – reale. M-am săturat de povestea cu nickname-urile şi jegoşeniile anonimizate practicate pe blogul şi site-ul „Cultura” de tot felul de „Robin”, „Robinho” si „Gino I.”…

  2. Dan Danila spune:

    Cred că atâta timp cât ne indignează o nedreptate, nu suntem încă pierduţi… Dar ar trebui să ne uităm în oglindă şi să ne întrebăm dacă chiar suntem fără pată… dacă avem dreptul să facem morală… şi să recunoaştem că e foarte greu să respingi o diplomă, un premiu, o decoraţie… orice intelectual vede în aceste lucruri o confirmare a muncii sale, o acceptare axiologică, socială, etc… iar de la o anumită vârstă să nu ne mai mirăm de nimic din ceea ce fac oamenii… de absolut nimic, fie că e vorba de lucruri minunate sau de cele mai mari porcării… nu există confict de interese… doar interese… totul e tendenţios, articolul Dvs, răspunsul meu, totul…

  3. Regret ca ati ajuns sa faceti cunostinta si dv. cu stilul de mahala al pseudonimelor emanate de Terian + Iovanel. Eu le-am experimentat deja savoarea inconfundabila, atunci cind i-am vazut argumentind (sub pseudonim) in favoarea… moralitatii si profesionalismului, pe blogul „Cultura”. Le-am si descris metodele, ca sa nu fie trecute cu uitarea:
    http://revistatribuna.ro/blog/?p=772
    http://revistatribuna.ro/blog/?p=773
    http://revistatribuna.ro/blog/?p=774
    http://revistatribuna.ro/blog/?p=775
    Oricum fiti linistit, grupul stereofonic e inepuizabil in tupeu si venin. Dispune, in fapt, de toate calitatile mediocritatii.

  4. Vă contrazic, domnule Laszlo Alexandru. (Ştiţi că ne-am mai contrazis noi:))
    Cei doi tineri critici nu sînt deloc mediocri. Au foarte multe calităţi, in my opinion: mai ales Mihai Iovănel.
    Andrei Terian a avut însă ineleganţa (ca să nu spun: laşitatea), ca, după ce i-am răspuns la 12 întrebări puse pe blogul „Cultura”, să mă ia de foarte sus, „din polul plus”, într-un stil căznit-şmecheresc.
    Dar să nu-l sufocăm cu comentarii: să-l lăsăm pe dl Terian să răspundă…

  5. Da, si eu cred acum ca Iovanel nu e mediocru. Ca sa ajunga pina acolo trebuie mai intii sa-si publice vreo carte.
    Cit despre un raspuns de la Terian, sincer nu ma intereseaza. Ce sa ne promita? Ca nu mai scrie sub pseudonim? Ca nu mai ataca in haita pe cineva? Ca nu se mai autoplagieaza?
    Brrr, ce balta statuta…

  6. diana lupescu spune:

    deci. in urma cu ceva vreme citeam linistita un articol in cultura cand am sesizat un comentariu veninos si fara legatura, apartinand lui laslo alexandru, care sublinia viciile de procedura ale operei lui andrei terian, opera ce facea subiectul articolului. sub pseudonimul Robin am raspuns ceva de genul ca sper ca poate proba ce afirma. si alte enunturi impaciuitoare de genul ,,nu putem fi tot timpul originali.” habar n-am avut ce impact au avut acele vorbe si n-as fi crezut in ruptul capului sa-l afecteze in asa hal incat sa publice articole despre atacurile la care a fost supusa personalitatea lui ,,onesta”.
    mi se pare absolut paranoica toata povestea asta si voiam doar sa precizez ca dl. terian nu a actionat in haita -ce denumire simbolica, dl laslo o fi fiind Tabaqui?-si nici nu si-a chemat prietenii, pt simplul fapt ca nu-l cunosc.

  7. Deci. Citeam linistita un articol deci. Si m-a enervat ce citeam acolo, deci. Si m-am gindit sa-i trag si io una sub pseudonim, deci. Da’ io nu-s de vina, deci. Omul pe care l-am sictirit sub pseudonim e dus cu capul, deci. O fi avind paranoia? Deci!

  8. Dan Danila spune:

    Sigur că e mai uşor să te lupţi cu persoane decât cu idei… ideile nu răspund, nu se ceartă, nu polemizează… la noi, cel mai greu e de suportat succesul altuia… o spun la modul general, nu ma adresez celor de mai sus… de altfel m-am obişnuit ca domnul Daniel Cristea-Enache să răspundă prin tăcere la toate întrebările mele pe care i le-am adresat vreodată… politeţea nu e cea mai tare calitate a Dânsului, cred că după vârstă i-aş putea fi tată…

  9. diana lupescu spune:

    domnule laszlo, imi pare f rau ca le rastalmaciti pe toate. articolul era chiar interesant si nu m-a enervat deloc. m-a iritat modul cum va bagati dvs singur in seama si cum aruncati cu noroi in dreapta si in stanga. nu mi-ati parut atat de important incat sa-mi scriu numele real. iar comentariul dvs de acum imi confirma din nou faptul ca nu sunteti capabil de un dialog. si ca de fapt nu aveti nimic de spus. si deoarece comentariul dv anterior face dovada unor deficiente grave, o sa va ignor de acum incolo,. am vrut doar sa lamuresc o confuzie

  10. Buna ziua. Numele meu este Sophia Loren si citind revista „Cultura” am vazut acolo p-un nemernic care isi dadea cu parerea. Asa ca i-am bagat una-n freza. E drept ca am folosit pseudonimul Robinho, da’ omu’ si-o merita. Vreau sa va spun ca n-am nici o legatura cu dl. Andrei Terian, care-i un tinar scriitor de foarte mare valoare.

    Buna ziua. Eu sint Gina Lolobrigida si, intr-o buna zi, pe cind rasfoiam blogul revistei „Cultura”, m-am gindit sa scriu acolo sub pseudonimul Gino I. Acuma nu stiu de ce s-a suparat omu’ ala de l-am suduit. Da’ n-am nici un fel de intelegere cu talentatul critic Andrei Terian. Si nici nu le cunosc pe Sophia Loren sau pe Diana Lupescu. Nu e conspiratie, doar ala de l-am sictirit are paranoia. Deci!

  11. Stimate domnule Dan Dănilă, mă iertaţi dacă v-am jignit prin tăcere. N-am observat să-mi fi pus vreo întrebare în comentariul dvs.
    Stimată doamnă Diana Lupescu, sînteţi de admirat că aţi recunoscut utilizarea nickname-ului „Robin”. O să vedem dacă utilizatorul nickname-ului „Robinho”, de pe acelaşi site „Cultura”, va avea şi el demnitatea să şi-l asume.
    Stimate domnule Laszlo Alexandru, dvs. aveţi tendinţa de a vedea jumătatea goală a paharului. Eu am tendinţa de a vedea jumătatea plină. Repet, nu putem vorbi, nici în cazul lui Mihai Iovănel, nici în cazul lui Andrei Terian, de mediocritate. Dacă sîntem critici, trebuie să facem disocieri, nu?
    După ce dl Terian m-a făcut în toate felurile pe blogul „Cultura”, eu aştept acum să răspundă la o întrebare simplă şi la obiect, pusă în text. Să-l lăsăm pe dl Terian să răspundă… Hai, dragă Andrei Terian, coboară-te printre noi!

  12. Dan Danila spune:

    Domnule Daniel Cristea-Enache,
    mă refer, desigur, la mesajele private pe care vi le-am trimis…

  13. Stimate domnule Dan Dănilă, mi-aţi trimis mai multe mesaje, pe Facebook. La unele dintre ele v-am răspuns. Am două mii şi ceva de prieteni Facebook. Nu-i pot răspunde unuia dintre ei de nu ştiu cîte ori, şi altuia niciodată.
    Încerc, adică, să fiu politicos nu numai cu dvs., ci şi cu toţi ceilalţi.
    Fără politeţe nu facem nimic ca lumea. De aceea, daţi-mi voie să primesc cu anumite rezerve remarca dvs. în ce mă priveşte („politeţea nu e cea mai tare calitate a Dânsului”). Toate bune!

  14. Dan Danila spune:

    Nu, nu pe Facebook… verificaţi-vă cutiile poştale (accent pe plural)…

  15. Stimate domnule Dan Dănilă,

    Am verificat acum şi pe adresa mea de yahoo, şi pe cea de gmail. Chiar şi pe cea de hotmail, mai veche. Am dat search pe numele dvs., pus între ghilimele. N-am găsit nici un mesaj de la dvs. E posibil să fi fost luat drept spam.
    Dar pe Facebook v-am răspuns. Toate bune, domnule Dănilă.

  16. Dan Danila spune:

    Pe hotmail v-am scris… dar nu are importanţă, din moment ce nu vă intereseaza conţinutul mesajelor..
    si Dvs, numai bine…

  17. Stimate domnule Dan Dănilă,

    E greu de estimat în ce măsură mă interesează conţinutul unor mesaje care n-au ajuns la mine.
    E posibil să mă intereseze foarte mult; e posibil să mă intereseze mai puţin…

    Uitaţi, nici eu nu sînt sigur 100% că textul acesta de pe Agenţia de Carte, „Conflict de interese?”, a fost citit de dl Andrei Terian. Informaţia circulă foarte greu în ziua de azi, domnule Dănilă…

  18. Dan Danila spune:

    Stimate domnule Daniel Cristea-Enache,

    ba dimpotrivă, niciodată informaţia nu a circulat mai rapid şi mai uşor, dar probabil că şi criteriile de selecţie ale fiecăruia se adaptează vremurilor… Eu nu cunosc adresa privată a domnului Terian, chiar dacă sunt sibian, dar poate cineva care o are îl va atenţiona să citească acest text… iar eu voi continua să vă scriu la hotmail, poate că odată vă veţi face timpul să căutaţi, chiar şi în spam… nu de alta, dar s-ar putea să rataţi nişte mesaje importante, nu doar de la mine… Într-o vreme unii se jurau şi se scuzau că nu primesc mesajele, chiar înainte de existenţa filtrelor de spam… ori, noi ştim că dacă o adresă nu există (e scrisă greşit) mesajele se reîntorc automat la expeditor…

  19. Stimate domnule Dan Dănilă,

    Îmi pare rău: am filtre şi pe yahoo, şi pe gmail, şi hotmail. Şi ce se duce în spam nu deschid, ca să nu mă procopsesc cu vreun virus.
    Dar, iată, comunicăm deja foarte bine pe forumul Agenţiei de Carte, deşi dvs. înţeleg că sînteţi sibian, iar eu, bucureştean…
    Aveţi ceva să-mi comunicaţi, domnule Dănilă? Sau preferaţi comunicarea în privat?

  20. Dan Danila spune:

    Tocmai v-am scris pe gmail – dintre toate adresele, are cel mai bun filtru, de fapt nu greseste niciodata… prefer in acest caz o comunicare in privat…

  21. Domnule Dan Dănilă,

    Tocmai v-am răspuns pe gmail. Mă bucur să aflu că are cel mai bun filtru.
    Preferinţele nu se discută, domnule Dănilă. O să discutăm în privat, cum preferaţi…

  22. Cristian Petrescu spune:

    Un fapt interesant ar fi sa nu mai bruiati orice fel de raspuns care vi se da. Daca vreti sa polemizati, faceti-o real, nu doar ca sa fiti in trend prin faptul ca sunteti, vai, criticii care stapanesc perfect spatiul virtual.
    Citez din regulamentul sitului:

    „Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro”

    Iar dumneavoastra, domnule Cristea Enache, mutati discursul intr-un plan mai serios.

  23. Sanda Văran spune:

    Domnule Dănilă,

    Dacă nu sunteti foarte ocupat cu e-mail-urile…care e înlănţuirea logică din fraza: „… politeţea nu e cea mai tare calitate a Dânsului( n.n.DCE), cred că după vârstă i-aş putea fi tată…”?

  24. Sanda Văran spune:

    Doamnă/Domnişoară Lupescu,

    Tabaqui? Cum vorbiţi aşa? Un pic de respect…vă rog! Unde vă credeţi? În junglă???

    După ce că umblaţi deghizată prin pădurile blogosferei cu lupii cei tineri şi răi ai criticii româneşti şi-i atacaţi doar pe cei la care cam încep să le cadă dinţii şi să le năpârlească blana, mai şi veniţi aici cu trimiteri din ăstea…. livreşti.

    Oricum, pentru cunoscători „întâmplarea” arată clar că Pământul se învârte şi că cine vede paranoia altuia, cade singur în ea.

  25. Stimată doamnă Sanda Văran,

    Dl Dănilă este sibian, ardelean si într-adevăr foarte politicos, nu ca alţii, regăţeni neserioşi… Am comunicat bine în privat. O să vedeţi că o să vă răspunză.
    Ce mă nedumereşte pe mine e că dl Terian, care e tot sibian, ardelean şi la fel de politicos ca şi dl Dănilă n-a dat nici un feeedback la modesta mea întrebare din modestul meu text de mai sus. Probabil a căzut netul în Sibiu…

  26. Stimate domnule Cristian Petrescu,

    Pe cuvînt că eu încerc să rămîn serios. Şi aştept ca dl Terian să găsească un minut de net, în tot Sibiul, ca să poată să intervină şi să zică: a fost sau n-a fost conflict de interese.

    Domnule Petrescu, îmi permit să vă sugerez să scrieţi, pe viitor, Cristea-Enache, nu Cristea Enache. Ştiţi cum e: prima dovadă de respect pentru cineva este să-i scriem corect numele.
    Nu vreau să fim nepoliticoşi şi să-l dezamăgim iarăşi pe dl Dănilă…

  27. Sanda Văran spune:

    Mult stimate şi iubite domnule DCE,

    De ce vă place să vă amăgiţi?

    Domnul Terian are net la viteza maximă, dar nu mai aşteptaţi să vă răspundă. E inutil! V-aţi uitat prea mult, când eraţi mic, la filme cu cavaleri, cu cow-boy sau mai ştiu eu ce eroi, care se luptau pentru onoare, cu pieptul gol…până la moarte sau victorie, se înţelege…

    Dacă răspunsul pe care îl veţi primi (sub altă formă, pe alte canale, cândva… în curând), n-o să vă usture, înseamnă că „Naşul” domnului Terian e pe cale să-şi piardă puterea, influenţa, vasalii, tot… şi că se vor putea purta de aici încolo şi discuţii teroretice serioase despre literatura, critică, criterii valorice, etc.

    P.S. Linda Hutcheon a dat un răspuns de convenienţă la întrebarea doamnei Muşat, aşa cum fac foarte multe personalităţi, când vorbesc presei, mai ales în străinătate, unde pot să-şi dea aere…. 🙂

    Ceea ce spune ea nu are prea mare legătură cu realitatea din Europa, Canada şi America de Nord.

  28. Dan Danila spune:

    Doamnă Sanda Văran,

    e frumos că-i luaţi apăratea Dlui DCE (să-mi fie iertată prescurtarea) deşi nu cred că are nevoie de asta; la nedumerirea Dvs, răspund doar atât; acolo de unde vin eu, există un respect pentru oamenii mai în vârsta…
    Nu ştiu dacă sunteţi o doamnă sau un domn, puteţi să vă daţi orice nume, dar nu cred că e treaba Dvs cu ce îmi ocup eu timpul liber…

  29. Stimată doamnă Sanda Văran,

    Mi-a plăcut formula dvs. „mult stimate şi iubite”…
    Dar, din punctul meu de vedere, puneţi greşit problema, de această dată.
    În chestiune nu este dl Manolescu, care a dat premiul; in chestiune este dl Terian, care l-a luat.

    Dl Terian este beneficiarul direct al unui conflict de interese, dacă acest conflict de interese a existat.
    De aceea, am fost curios cum evaluează domnia sa această situaţie.

    Poate n-a găsit o conexiune net; poate e plecat din ţară. Poate are vreo problemă personală care îl împiedică, momentan, să răspundă. Nu se ştie niciodată, stimată doamnă Văran, ce probleme poate să aibă un om.

    Îi ofer dlui Terian o săptămînă pentru a răspunde la această întrebare. E suficient timp, nu?

  30. Dan Danila spune:

    Mă bucur că datorită Dlui DCE (din nou scuze pentru prescurtare, puteti sa-mi spunet DD), o să afle toată lumea cât de politicos sunt… dar nu pentru că sunt ardelean, fiindcă mama se trage din familia lui Creangă, ci fiindcă aşa am fost educat… de fapt, nu locul pe orizontală al adresantului contează, ci pe verticală… dacă îi scrii regelui Mihai, îţi răspunde… dacă îi scrii lui Mitică, nu-ţi răspunde… dar excepţii salutare sunt mereu…

  31. Stimate domnule Dan Dănilă,

    Mă desprind puţin din comunicarea noastră privată, ca să vă spun că doamna Sanda Văran e o doamnă, nu un domn.

    Sper că nu îi scrieţi şi Regelui Mihai cu frecvenţa cu care mi-aţi scris mie astăzi. Mă gîndesc că secretariatul Casei Regale n-ar putea face faţă, in timp real. E nevoie de un Mitică nepoliticos…
    Am înţeles că aveţi de recuperat decenii în care „nu v-am răspuns” pe hotmail, dar, cum vă ziceam, sînteţi totuşi unul dintre scriitorii români – nu singurul.

    Toate bune, domnule Dănilă.

  32. Sanda Văran spune:

    Domnule Dan D.,

    De ce vă îmbătrâniţi în halul acesta? Şi apoi, dacă trăiţi şi „veniţi” acum din Occident, ştiţi bine că vârsta nu poate funcţiona drept argument. Respectul e o chestiune foarte delicată.

    Nu ştiu de unde v-a venit ideea că îi iau apărarea criticului bucureştean. N-am niciun motiv. Vă aduc martori că acesta a declarat în scris că nu mă poate suferi. Nici eu pe el. Fiindcă e bun.

    Ceea ce e sigur însă, citindu-vă câteva poeme, chiar „Testamentul”, am înţeles, cred, de ce nu vă răspunde la mesaje.

    „TESTAMENT

    Voi îngropa adânc amfora iubirii
    pentru strănepoţii mei cristalini,
    care sub cerul roşu, aproape stins,
    se vor mira, reînvăţând mirarea,
    reînvăţând aplecarea din aplecări,
    portul sporadic al umbrelor lungi
    peste goliciunea siderală a pudorii

    la fel de nesigură transparenţa lor
    ca şi a noastră, încordarea inimii
    mai altfel – tinereţile vor împietri
    într-o lume fără tigri şi gheparzi,
    fără o definiţie felină a eleganţei

    ochii lor vor mai privi oare cerul
    cu aceeaşi speranţă? verbe uitate,
    a suspina şi a călări, a te împupa,
    printre inelele lui saturn, vecine

    o lume fără dureri, dar cu teama
    oglinzilor care absorb orice rază

    Dan Dănilă”

    Numai bine şi multe „împupături” din Franţa!

  33. Dan Danila spune:

    Stimate domnule Daniel Cristea-Enache,

    Eu unul nu o cunosc pe doamna Sanda Varan (poate fi un pseudonim fiindca nu are o adresa pentru feedback), iar faptul ca azi scriu atat de mult este intamplator, de fapt nu fac decat sa raspund… Iar Mitica poate fi oricine, cam toti asteptam niste raspunsuri care uneori nu vin… cred ca ati luat prea personal enuntul meu dinainte… da, eu sunt mai de moda veche, consider ca golitul cutiilor de posta si raspunsul la mesaje e o chestie de politete… poate ca ma insel, dar fiecare dintre noi pierde timp pretios cu forumurile si cu blogurile ca sa ne putem plange ca nu avem timp sa rezolvam corespondenta… acestea sunt riscurile oricarui VIP…
    Acum trebuie sa plec de acasa,

    Toate cele bune…

  34. Dan Danila spune:

    Doamna S. Varan,

    regret ca nu va pot intoarce impupaturile, fiindca vad ca sunteti cam veninoasa… oare sunteti critic literar? Cred ca va cam bagati unde nu va fierbe oala… nu pricepeti nimic, nici de unde vin, nici ce vreau sa spun… cred ca aveti prea mult timp liber… eu trebuie sa plec acum, daca doriti sa comunicam, am o adresa de e-mail…

  35. Stimate domnule Dan Dănilă,

    Acum, doar n-o să mă faceţi „VIP” ca să vă iasă profilul unei presupuse înfumurări a subsemnatului. Lăsaţi-mă mai bine nepoliticos, aşa cum era eticheta dvs. iniţială…
    Vă doresc numai bine; şi vă mulţumesc că aţi postat atîtea comentarii sub un text al meu.

    Stimată doamnă Sanda Văran, unde am scris eu că nu vă pot suferi?
    Şi ce legătură există între valoarea sau nonvaloarea mea şi, respectiv, răspunsul pe care-l aştept de la dl Terian în problema „conflictului de interese”?

  36. Sanda Văran spune:

    Domnule Daniel Cristea-Enache,

    Vreţi să spuneţi cumva că lumea nu e făcută doar din stăpâni şi slugi, călăi/victime, maeştri şi discipoli, ci şi din corupători, corupţi şi incoruptibili, care aşteaptă să le mai urmeze şi alţii exemplul?

    P.S. Mulţumiri domnului DD. Dacă nu pleca de acasă, îmi ardea friptura în cuptor şi aruncam la gunoi bunătate de rôti de porc à la moutarde et au vin blanc. Cu cratiţă cu tot.

  37. Stimată doamnă Sanda Văran,

    Referinţa dvs. e neclară pentru cititorul Agenţiei de Carte. Lumea romanelor lui Breban este, da, făcută doar din stăpîni şi slugi, călăi şi victime, maeştri şi discipoli. Eu aşa zic.
    Am polemizat cu dvs. pe această temă şi am făcut un armistiţiu pe Facebook. Timp de şase luni nu-mi mai pomeniţi de subiectul acesta, iar eu, în acelaşi interval, citesc integral „Drumul la zid”.

    Da, doamnă Văran: din fericire, lumea reală nu este formată numai din stăpîni şi slugi, ca-n romanele lui Nicolae Breban. (Pentru cine nu ştie, unul dintre marii noştri romancieri.) E formată şi din oameni normali, ca dl Dănilă, care a plecat de acasă; ca dvs., cu friptura în pericol de a fi arsă; şi ca mine, care, în aşteptarea dlui Terian, întreţin buna dispoziţie pe-aici…

  38. Dan Danila spune:

    Am ajuns… undeva unde există şi un laptop…
    Domnule Daniel Cristea-Enache, sigur ca în România sunteti un VIP, în adevăratul sens al cuvântului… că la noi majoritatea sunt false VIP-uri, asta e altă mâncare de peşte… cred că mi-a foame…

    Doamnă Văran, ce coincidenţă… vorbeam de fiertul oalei şi Dvs eraţi la cratiţă… cred că vă sta mai bine acolo, decât împroşcând cu venin… ce Dumnezeu… femeia are alte calităţi şi alte arme… zău… şi de ce atâta preţiozitate, de ce nu-i ziceţi pe nume, friptură de porc cu muştar şi vin alb… să înţeleagă toţi Miticii…

  39. Stimate domnule Dan Dănilă,

    Mă credeţi, nu mă credeţi, mi-aţi devenit foarte simpatic după acest mesaj.
    Deduc din el că plăcerea dvs. de a posta comentarii pe Agenţia de Carte bate instinctul fundamental al foamei.

    Nu sînt un „VIP” şi nu vreau să fiu un „VIP”. Îmi repugnă „descurcăreţii” care se bagă în faţă la o coadă sau intră prin spate, prin bună înţelegere cu cîte un unic administrator de blog.

    Vreau ca regulile să fie aceleaşi pentru toţi; iar cine încalcă, în mod repetat şi neobrăzat, regulile să fie penalizat simbolic.
    Aş spune că exact asta se întîmplă aici, acum.

  40. Sanda Văran spune:

    Domnule Daniel Cristea-Enache,

    Mă jigniţi. Friptura a fost salvată.

    Vă jur, că nu mai pronunţ cuvintele stăpân/slugă, călău/victimă, maestru/discipol….

  41. Sanda Văran spune:

    Ei, domnule Dan, Dănilă tot Dănilă….oriunde!

    Cum reţeta nu există în meniul specific naţional, mi-am permis s-o las aşa, căci Mitică e francofil şi înţelege.

  42. Stimată doamnă Sanda Văran,

    N-aveţi suficientă atenţie distributivă…
    Aţi salvat friptura, dar aţi pus o virgulă între principală şi completiva directă. Or, dvs. sînteţi unul dintre cei mai riguroşi şi mai subtili comentatori de pe Facebook.

    Aţi spus că nu vă pot suferi. Dimpotrivă, vă admir, cu toate „otrăvurile” dvs. N-am pic de ironie cînd spun asta. Mi-aş dori cît mai mulţi cititori asemenea Sandei Văran.

  43. Dan Danila spune:

    Domnule Daniel Cristea-Enache,

    păi VIP nu înseamnă altceva decât „persoană foarte importantă”… nu văd ce e rău în asta? aşa se numesc toţi oamenii de valoare… eu vorbesc serios şi Dvs… cei care sunt VIP-uri sunt şi gata…
    Acum, aşteptând să se facă mâncarea, la un pahar de vin roşu, mai sunt şi eu pe aici câteva minute… Vreţi să spuneţi că trebuie să mă las atacat de o doamnă, cu metode neconvenţionale, fără să reacţionez? Dânsa a început să mă atace, colateral, cu citate, pe când eu comunicam cu Dvs… asta la români se numeşte că te amesteci unde nu-ţi fierbe oala… să caut şi eu citate, e voie?

  44. Nu ştiu ce să zic, stimate domnule Dan Dănilă, situaţia este foarte complexă…

    Dvs. convorbeaţi cu mine liniştit, pe Agenţia de Carte, şi doamna Văran v-a atacat, absolut inexplicabil, cu nişte citate colaterale.
    Eu zic să căutaţi şi dvs. nişte citate şi să-i trageţi dnei Văran un lung de linie.

    În nici un caz nu trebuie să vă lăsaţi „atacat de-o doamnă”, fără să ripostaţi prompt.
    Totul e să nu ajungeţi la injurii.

    Mult succes!

  45. Sanda Văran spune:

    Domnule Daniel Cristea-Enache,

    Dacă vă mărturisesc că uneori sunt în stare să pun şi virgulă între subiect şi predicat, ce faceţi?
    Mă mai lăudaţi?

  46. Stimată doamnă Sanda Văran,

    Numai dacă-i cu intenţie şi cu efect de expresivitate non-involuntară…

    Vă, doresc şi dvs. succes în greaua luptă cu dl Dănilă.

    En attendant Terian, îmi permit să mă retrag…

  47. Dan Danila spune:

    Nu mi-aş permite să înjur o doamnă!

    Eu chiar consider că femeile care au norocul să rămână casnice sunt mai împlinite, mai liniştite… poate că sunt mai de modă veche…desigur că am toată admiraţia pentru Marie Curie…

    Vă rog să nu uitaţi că aici în Germania suntem pe un alt fus orar şi mai este până la cină…

    nu ştiu de ce, dar când sunt atacat, mă apăr, când simt oameni irascibili şi violenţi, mă molipsesc… dar prefer o conversaţie liniştită, în limitele unei politeţi acceptate atât în est, cât şi în vest… poate că aştept şi eu o reacţie de la Sibiu…

  48. Sanda Văran spune:

    Dragă Cititorule,

    După prima zi de aşteptat…

    Cum ai putut şi singur observa, au trecut pe aici şi câţiva oameni ai junglei, ” irascibili şi violenţi”… Au plecat însă repede. Doar că această, să zicem, intensă vibraţie negativă l-a marcat destul de tare pe domnul Dănilă. Care a rămas.

    De recitit primele sale mesaje, care pun în lumină firea sa paşnică şi sensibilă, profund interiorizată… modul natural în care s-a glisat în peisajul accidentat, politeţea vest-europeană cu care s-a adresat criticului (ce se afla în pauză şi combătea flagelul anonimilor în literatura română), „conversaţia liniştită” (sibiană) cu care a continuat şi răspunsul plin de compasiune, la obiect, pe care mi l-a dat chiar şi mie, din prima.

    De-ar veni odată şi Godot ală…

  49. […] noştri care nu mai scriu (şi ei plictisiţi?) despre poezie?! Pe forumul revistei Cultura şi pe Agenţia de carte, la rubrica (supleantă) întrebări şi răspunsuri. Delicioase, pe alocuri. Like this:LikeBe the […]

  50. Andrei Terian spune:

    Stimaţi cititori,

    Permiteți-mi, mai întâi, să vă salut şi vă mulţumesc anticipat pentru răbdarea de a-mi urmări până la capăt intervenţia.

    Ca să îl liniştesc de la bun început pe dl. Daniel Cristea-Enache, îl anunţ că o să-i ofer UN RĂSPUNS CLAR, DETALIAT ȘI ARGUMENTAT la întrebarea pe care d-sa mi-a adresat-o în articolul de mai sus.

    Totuși, cred că, pentru a vă face o imagine de ansamblu asupra problemei, e necesar să vă prezint și contextul mai larg în care apare articolul d-lui Cristea-Enache.

    În primăvara acestui an, am scris o recenzie la ultimul volum al d-lui Daniel Cristea-Enache, care a devenit între timp penultimul. De curând, d-sa a publicat o nouă carte, Cinematograful gol, pentru care îl felicit acum cu toată colegialitatea. Cât privește, însă, Lyrica magna, recenzia mea cuprindea o serie de obiecții bazate pe considerente de ordin strict profesional. În opinia mea, dl. Cristea-Enache se contrazicea în repetate rânduri, lucra cu un concept anacronic al poeticului, nu stăpânea îndeajuns concepte elementare de istorie literară precum „neomodernism” sau „postmodernism” și, mai ales, își însușea părerile precursorilor cu o nonșalanță aflată în marginea plagiatului. Detalii aici: http://revistacultura.ro/blog/2011/03/daniel-cristea-enache-lyrica-magna-eseu-despre-poezia-lui-nichita-stanescu/

    La această recenzie – care cuprindea, repet, argumente strict profesionale – dl. Cristea-Enache mi-a răspuns printr-o serie de atacuri la persoană:

    STRIKE 1: Într-un articol apărut pe site-ul „Dilema veche”, d-sa m-a numit „învârtitor de ziar” și „carierist”. Detalii aici: http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/cum-se-invirteste-ziarul
    Aceste calificative se justificau, în concepția d-lui Cristea-Enache, printr-o contradicție pe care d-sa o semnala între două articole ale mele avându-l drept obiect pe dl. Dan C. Mihăilescu. Rămânea, totuși, o mică problemă: așa-zisa „contradicție” îi aparținea, de fapt, d-lui Cristea-Enache, care o fabricase printr-un decupaj lipsit de fair-play al textelor mele.
    Am semnalat caracterul ilicit al acestui procedeu într-o intervenție recentă de pe blogul revistei „Cultura”, iar validitatea demonstrației mi-a fost confirmată, între alții, de un cunoscut critic de film, care scria, pe același blog, că „prin citarea trunchiată a afirmațiilor domnului Terian despre domnul Dan C. Mihăilescu, domnul Cristea-Enache și-a dezinformat cititorii – fabricând, pentru amuzamentul lor, un fals Terian, unul care se contrazice de la un articol la altul”.

    STRIKE 2: Intervenția mea de pe blogul revistei „Cultura” (http://revistacultura.ro/blog/2011/11/critica-angajata-pornind-de-la-un-interviu-cu-linda-hutcheon/) era, de fapt, răspunsul la o altă calomnie a d-lui Cristea-Enache: aceea că m-aș fi „coordonat” cu Mihai Iovănel și cu Teodora Dumitru pentru a-l „ataca”, „fiecare sub câte un alt nickname”, pe Bogdan Crețu. Ar fi fost vorba, potrivit d-lui Cristea-Enache, despre o „mizerie comună” făcută pe site-ul suplimentului „Adevărul literar și artistic” din data de „5 septembrie 2007”.
    Când, însă, i-am cerut d-lui Cristea-Enache să ne arate exact la ce „mizerie” se referea, am constatat cu stupoare că PAGINA RESPECTIVĂ NU EXISTĂ. Mai mult decât atât, dl. Cristea-Enache mi-a replicat, cu aroganţă, că aș practica „arta borfaşului de a cere probe după ce le-a şters”.
    Cu alte cuvinte, dl. Cristea-Enache insinua că, în complicitate cu redactorii suplimentului ALA (dacă nu cumva cu dl. Dinu Patriciu însuşi), aș fi participat la încă o conspiraţie, pentru a șterge de pe site arhiva revistei și a-l văduvi pe d-sa de presupusele „probe”…

    În replică la asemenea calomnii şi în conformitate cu topicul thread-ului de pe blogul „Culturii”, mi-am permis să-l întreb, la rândul meu, pe dl. Cristea-Enache dacă nu cumva d-sa e „angajat” sau „colaborator” al Editurii Polirom. Dl. Cristea-Enache mi-a răspuns, eliptic, că nu e NICI „angajat”, NICI „colaborator”, ci… „consilier editorial”.
    Însă, atunci când l-am rugat să explice de ce calitatea d-sale de „consilier editorial” ar exclude-o atât pe aceea de „angajat”, cât și pe aceea de „colaborator” al editurii respective, d-sa s-a prefăcut că nu a înțeles întrebarea și a reluat răspunsul cu „nici”-„nici”.
    Prin urmare, la această întrebare dl. Cristea-Enache nu mi-a răspuns NICI atunci, NICI altcândva. Dimpotrivă, a jubilat prematur că aș fi „luat plasă” (???), cu toate că datele oferite de site-ul Editurii Polirom îl plasează în continuare printre angajații firmei, la „Direcția Producție Editorială” (detalii aici: http://www.polirom.ro/despre-noi/contact/).

    Ce-i drept, la insistențele mele de a lămuri până la capăt statutul „consilierului editorial”, dl. Cristea-Enache mi-a oferit în cele din urmă un „răspuns”: d-sa mi-a replicat că mi-aș fi „stricat” colegii de redacție (pe Mihai Iovănel și pe Teodora Dumitru), m-a acuzat că aș fi un „mincinos profesionist”, „laș” și „lipsit de un cod al onoarei” (pe care, desigur, d-sa îl posedă din plin…) și – cireașa de pe tort! – m-a asigurat că aș fi „un arivist identificat ca atare” de d-sa „din prima clipă”.
    În plus, dl. Cristea-Enache m-a amenințat că, deși „i se fâlfâie” de modesta mea persoană, care reprezintă o „miză mică” pentru o personalitate de talia d-sale, el a avut tot timpul în cap „o strategie” și că „a strâns lațul” treptat, doar ca să mă „scoată la aer”, adică să mă demaște „pe un alt site, ceva mai accesat decît blogul «Cultura»”.

    În asemenea condiții, l-am informat pe dl. Cristea-Enache că am încetat orice dialog cu d-sa.

    Numai că, iată, a venit…

    STRIKE 3: …Adică articolul de mai sus, menit să dovedească, presupun, cu asupră de măsură toate insultele și calomniile pe care dl. Cristea-Enache mi le-a adresat până acum.

    Atâta doar că, parcurgând articolul, am constatat cu regret că dl. Cristea-Enache nu a reușit să-și schimbe vechile d-sale năravuri. De pildă, falsificarea opiniilor mele prin „parafraze” proprii. Eu nu am afirmat niciodată că „a fi membru într-un juriu trebuie să excludă orice tangenţă cu activitatea editorială (consilier, coordonator de colecţie, redactor)”, ci, după cum o dovedește chiar fragmentul pe care mi-l citează – finally, cu exactitate – chiar dl. Cristea-Enache, că mi se pare „periculos ca un critic să jurizeze acordarea de distincţii sau subvenţii pentru cărţile publicate sau propuse de editura la care e angajat”.
    E o nuanță importantă între aceste afirmații, pe care cred că aș putea-o preciza cel mai bine printr-un exemplu: dacă dl. Mircea Martin, care lucrează la Editura Art ca director editorial, ar face parte din juriul unei competiții în care NU sunt înscrise cărți apărute la Editura Art, atunci lucrurile mi s-ar părea OK; dacă, însă, d-sa ar trebui să jurizeze acordarea unui premiu pentru care concurează, alături de cărți apărute la alte edituri, și cărți apărute la Editura Art, atunci consider că dl. Mircea Martin s-ar afla într-un vădit conflict de interese.

    Cu toate acestea, nu pot să nu recunosc că, în articolul postat la începutul acestei pagini, dl. Cristea-Enache se dovedește capabil să dialogheze într-un registru urban, că se străduiește să-și argumenteze afirmațiile și, mai ales, că acroșează o problemă de principiu.

    De aceea, m-am hotărât să fac o excepție și să-i răspund la întrebare.

    Iar, pentru ca răspunsul să poată fi văzut clar de toată lumea, voi deschide o nouă postare.

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro