“Îngerii şi muzica lumii”

oct. 2nd, 2010 | By | Category: Eveniment

Astăzi, 3 octombrie 2010, ora 20:00, la Palatul Ghika din Bucureşti are loc concertul “Îngerii şi muzica lumii”, susţinut de Maria Răducanu şi Maxim Belciug. Acesta este un concert ce îmbie cu vodeviluri franţuzeşti, muzică elisabetană, madrigaluri italieneşti, cântece spaniole, pesnii ruseşti şi romanţe româneşti.

Maria Răducanu şi Maxim Belciug formează un duo cu totul inedit, cu roade muzicale dintre cele mai frumoase. Fiecare îşi are propria carieră: Maria Răducanu este unul dintre cele mai pregnante nume în jazz-ul românesc, iar Maxim Belciug este emblematic pentru chitara clasică. Cu toate acestea, împinşi de dragostea lor pentru muzica făcută sincer, cu suflet, cei doi s-au regăsit în mod constant într-un proiect comun ce s-a plasat, încă de la debutul lor în duo, în anul 2004, sub semnul autenticităţii emoţiei. De o ţinută undeva între clasic şi tradiţional, muzica lor nu e nici jazz şi nici nu are pretenţii autenticiste sau culte. Ea este expresia curată a unui genuin nelăsat la voia întâmplării, capabil să nască în noi zvâcnete pe care nu le mai ştiam ale noastre de când, în loc să înţelegem ce trăim, trăim doar ceea ce înţelegem.

“Există un limbaj pe care îl înţelege toată lumea, indiferent de naţionalitate. E limbajul muzicii – un adevărat idiom universal, concurat în ecumenicitatea lui numai de limbajul artelor vizuale.
Orice concert e de aceea anticiparea comuniunii finale, de la sfârşitul timpului; şi orice sală de concert e totodată o sală de repetiţie a îngerilor.
Se spune că trupul îngerilor este acoperit de ochi. Într-o sală de concert el e cu siguranţă acoperit de urechi…”, a spus Andrei Pleşu, în urmă cu câţiva ani, într-o conferinţă ţinută la Lucerna.

Maria Răducanu este – aşa cum aprecia Gabriela Melinescu într-un text publicat în 2007– “o apariţie fără precedent – sunetul ei pur nu se aseamănă cu sunetul nimănui, deşi ea cântă melodiile Mariei Tănase, dar şi alte cântece din folclorul românesc, dar şi fado-ul portughez şi cântecele de jale şi bucurie, în alte limbi, posedând geniul de a “cânta” în diferite dialecte, de a fraza limba ca un poet. Şi “coregrafia” ei este pură şi personală, o siluetă amintind “Rugăciunea” lui Brâncuşi, meditând prin cântec în faţa Providenţei, punându-se în genunchi fără să atingă podeaua, parca “levitând” ca sfinţii ridicaţi de Duhul Sfant. Dar Maria Răducanu, “fata de la Huşi”, a studiat mai întâi Literatura şi Filologia şi numai după aceea s-a afirmat în Muzică, tălmăcind muzica tradiţională românească într-un fel unic. (…)… acea stare psihică şi fizică plină de armonie care mă face să mă gândesc nu numai la Orfeu şi la arta şamanilor, dar şi la cântecul ielelor (care există şi în folclorul suedez şi e ţinută la mare cinste), la cântecul şi la dansul lor în cerc. Acestea au darul de a-i vrăji pe cei care ascultă şi văd, creând acea stare de suflet vindecătoare pe care grecii au numit-o Katharsis.”

Maxim Belciug ”este un nume cunoscut în lumea specială a chitarei autohtone. Neobosit, implicat în multe proiecte fie ca solist, fie alături de alti artişti – instrumentişti sau cântăreţi – dintre care mulţi îi datorează afirmarea, domnia-sa a reuşit cu discreţie să-şi clădeasca de-a lungul anilor o solidă reputaţie de promotor al unui tip de act artistic bazat pe sinceritate şi altruism. Îndrăgostit nu doar de chitară, ci mai ales de frumuseţea muzicii ce poate fi împărtăşită cu acest instrument”, Maxim Belciug caută mereu ”acel repertoriu care nu face apel la chitaristica eclatantă ce eşuează nu de puţine ori într-o sterilă gimnastică a extremelor, şi reuşeşte un lucru destul de rar întâlnit. Şi anume asumarea cu naturaleţe a adevăratei condiţii de muzician. Adică a acelui om care, copleşit de dragostea pentru muzică şi instrumentul căruia s-a dedicat, are ca unic scop al actului său artistic aducerea către public a sentimentelor pe care le-a încercat la contactul cu o anumită piesă muzicală. Ascultându-l, ai senzaţia că e un om care îţi vorbeşte despre lucruri pe care le-ai trăit şi tu cândva, dar le-ai uitat.”, a scris Virgil Oprina.
Mai multe informaţii pe pagina web: www.maria-maxim.ro

Număr de vizualizări :1326


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro