De curând, în revista peruană “Remolinos”, a apărut un eseu intitulat “Paginile bizare ale lui Cortazar şi Urmuz”, semnat de scriitoarea Rodica Grigore.
Iată un fragment elocvent din acest eseu: “Deşi critica literară a încercat uneori să demonstreze că protagoniştii din Istoriile cu cronopi ale lui Cortazar ar fi în primul rând nişte fiinţe în mod esenţial comice, adevărul este că toţi ascund, dedesubtul minunatelor măşti pe care le arborează, o serie de aspecte nu o dată tragice. Urmuz, cu toate că nu a făcut vreodată declaraţii la fel de explicite cu ale lui Julio Cortazar, ar putea, foarte bine să le semenze, la rândul său, pe acelea ale scriitorului argentinian, câtă vreme noutatea paginilor sale, cu adevărat bizare pentru epoca în care a trăit, este de găsit tocmai în aceea că autorul roman nu încearcă niciodată să-şi impresioneze contemporanii într-o manieră violentă – dadaiştii vor face asta cu prisosinţă! – ci să înlocuiască lumea reală cu imaginea unui univers compensatoriu, în mod esenţial antimimetic. Din această perspectivă, putem chiar afirma că suprarealismul romanesc (să nu uităm că uneori 
şi Istoriile lui Cortazar au fost privite drept exemple ale unui „suprarealism întârziat” în contextul literaturii latino-americane) este, prin opera lui Urmuz, anterior celui francez şi complet independent de acesta. În orice caz, ceea ce se desprinde dincolo de orice îndoială din opera celor doi scriitori, Cortazar şi Urmuz, este permanenta căutare a unei libertăţi creatoare în stare să depăşească toate condiţionările exterioare, toate locurile comune, formalismul inutil şi preţiozitatea retorică. Ambii scriitori doresc, în fond, „o gură de aer proaspăt”, adică, altfel spus, un limbaj spontan, în care să-şi poată expune istoriile sau paginile bizare, într-un mod natural şi întotdeauna viu şi convingător.”
Rodica Grigore este conferenţiar universitar, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, disciplina Literatura universală şi comparată; licenţiată (1999) şi doctor în filologie din anul 2004. Volume publicate: Despre cărţi şi alţi demoni(2002), Retorica măştilor în proza interbelică românească. Mateiu Caragiale, Urmuz, Max Blecher, G.M. Zamfirescu, G. Călinescu (2005), Lecturi în labirint (2007), Literatura universală şi comparată. Puncte de reper în evoluţia romanului universal (2008), Evoluţia formlor romaneşti. Între modernism şi postmodernism (2008). Traduceri: Octavio Paz, Copiii mlaştinii. Poezia modernă de la romantism la avangardă (2003), Manuel Cortés Castañeda, Oglinda celuilalt. Antologie poetică (2006), Andrei Codrescu, Un bar din Brooklyn. Nuvele şi povestiri (2006, Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor). Coordonează şi realizează (în colaborare) antologia de texte a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, apărută, în ultimii ani, sub următoarele titluri: Semne (2005), Împreună (2006), Next (2007), Energii (2008), InOvaţii (2009). A publicat numeroase articole şi traduceri în presa literară românească, colaborând la revistele: „Cultura”, „Contemporanul”, „Adevărul literar şi artistic”, „România literară”, „Euphorion”, „Saeculum”, „Scrisul Românesc”, „Viaţa Românească” etc. O scurtă antologie de poezie românească i-a fost publicată în Mexic (2005, 2009), Spania (2006) şi Venezuela (2007). Colaborează frecvent la prestigioase publicaţii literare din Statele Unite ale Americii, Spania, Mexic, Peru şi Venezuela.
Cred ca, in primul rand, trebuie sa apreciem faptul ca tanara scriitoare Rodica Grigore a facut cunoscute in spatiile culturale hispanice si anglo-saxone nume de referinta din literatura romaneasca. Felicitari!
Mihaela Grancea