După o istorie de-a dreptul palpitantă despre călătoriile românilor cu trenul, Radu Mârza s-a oprit la Karlsbad*. Fiindcă pe la 1900 străbunicii noștri acolo se duceau la băi. Micul oraș balnear renumit pentru apele sale tămăduitoare devenise o țintă pentru românii suferinzi, dar și pentru cei ce voiau să se distreze, iar între războaiele mondiale, Karlsbadul ajunsese capitala de vară a întregii Europe, încît era musai să dai o raită acolo, măcar cît să trimiți o carte poștală prietenilor, ca să arăți că financiar o duci bine. Medicii români care își deschiseseră cabinete la Karlsbad își făceau reclamă prin ziarele de la noi, iar în extrasezon își anunțau onor pacienții că acordă consultații în cabinetele lor de la București. Politicienii autohtoni de toate culorile își luau după ei și gazetarii de casă care dădeau știri în țară despre vacanța la băi a aleșilor patriei și despre întîlnirile lor, departe – chipurile! – de indiscrețiile presei. La Karlsbad mergeau să concerteze și divele vremii și tot acolo se întîlneau pe teren neutru cucuzeii marilor puteri, ca să pună lumea la cale.
În istoria sa culturală a mersului la băi, Radu Mârza scrie despre toate astea, cu har epic și pe alocuri cu umor. Pînă să ajungă însă la călătorii români și la moda mersului la băi, istoricul procedează metodic. Ne spune că mica urbe primise înlesniri financiare încă din secolul XIV, din partea regelui Carol al IV-lea, de dragul apelor ei termale, și că edilii s-au grăbit să schimbe numele orașului, în semn de recunoștință. Apoi Radu Mârza face pe îndelete cronica localității care din pricina incendiilor și-a schimbat de mai multe ori înfățișarea. Istoricul are talentul de a amănunte de tot felul, fără să se rătăcească printre ele și fără mai ales ca textul său să se transforme într-o colecție de citate puse cap la cap. Plăcerea sa de a povesti se apropie de ceea ce G. Călinescu spunea că ar trebui să fie istoria literaturii: „știință inefabilă și sinteză epică” și merge pe urmele altui autor și de istorii de nișă pentru uzul publicului larg, Ion Bulei, cel din Lumea românească la 1900. Cînd citează documente, R.M. le alege și pentru expresivitatea lor literară, nu numai pentru informațiile pe care le conțin, ceea ce se cunoaște în special din decupajele sale din presa autohtonă interbelică. Iar atunci cînd se oprește asupra medicilor români care aveau cabinete la Karlsbad, știe să-i transforme în personaje, dar nu-și îngăduie libertăți de felul celor din biografiile romanțate.
Spectacolul trecerii timpului și al schimbărilor politice asupra orașului găsește un condei sensibil în Radu Mârza care observă cum Karlsbadul zburdă în La Belle Époque, devine rigid naționalist și xenofob în perioada nazistă, în anii cincizeci face cultul lui Stalin și expropriază hotelurile în numele luptei de clasă, iar după Revoluția de Catifea, dintr-o destinație populară, pentru toate buzunarele, se transformă treptat într-una exclusivistă, printr-o selecție operată prin intermediul prețurilor.
Cu ajutorul cărții lui Radu Mârza amatorii de călătorii imaginare în spațiu și timp pot face un voiaj de cinci stele la Karlsbad, Karlovy Vary după numele său ceh de azi.
Cristian TEODORESCU
*Radu Mârza, Călători și pacienţi români la Karlsbad. O istorie culturală a mersului la băi pe la 1900, Editura Polirom, 2022.
