Doina Ruști a scris romane cu miză socială puternică, între care ”Fantoma din moară” (2008), ”Lizoanca” (2009), dar și trilogia ”fanariotă”, compusă din ”Homeric” (2019), ”Mâța Vinerii” (2017) și ”Manuscrisul fanariot” (2015). Cel mai recent roman al său este ”Paturi oculte” (2020), urmat de două volume de povestiri: ”Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot” (2022) și ”Depravatul din Gorgani” (2023). Cu 40 de titluri traduse în peste 15 limbi, inclusiv în chineză, Doina Ruști s-a bucurat de exegeze și de recenzii laudative în numeroase publicații internaționale. Printre cele mai recente traduceri se numără ediția a doua a romanului ”L’omino rosso” (2021, Roma), ”The Book of Perilous Dishes” (2022, Londra), ”Zogru” (2022, Marsilia). Printre altele, a primit Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România/2008 și Premiul ”Ion Creangă”, al Academiei Române/2009. Doina Ruști coordonează colecția Biblioteca de Proză Contemporană, la Editura Litera, este scenaristă și ține cursuri de scriere creativă la Universitatea din București. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadecArte.ro, cu scriitoare Doina Ruști.
”Depravatul din Gorgani. Alte 52 de ciudățenii” (Litera, 2023) este un volum cu totul inedit care stimulează și satisface plăcerea lecturii pe toate planurile. Cum au arătat culisele acestei cărți-obiect?
Dragă Tudor, multumesc pentru apreciere! Depravatul își are originea într-un document, desigur, în care se vorbește despre un francez seducător. Acesta a fost doar un detaliu, suprapus peste fabulosul cartier Gorgani, pe unde îmi place să mă plimb adeseori, mă refer la rămășița lui, de la Cișmigiu, unde încă se află Biserica Sf. Ilie Gorgani și imaginara casă a Mărmănjicăi. Acolo s-au născut și personajele din romanul Homeric și acolo s-a întâmplat să locuiască și acest aventurier care înnebunise femeile prin petrecerile sale exclusiviste, încât se țineau liste de așteptare și se plăteau bani grei pentru o invitație. Petrecerile care contează nu sunt niciodată pe gratis. Dar cum se întâmplă cu personajele misterioase, așa cum apăruse, tot așa a și dispărut, lăsând în urmă o carte cu 17 reguli ale dezmățului. Cred că prima pe care am citit-o a fost regula nr. 8: Aventura se manifestă epidemic, care mi-a amintit de o povestire a mea mai veche, Amantul, apărută într-o revistă a PennState University (https://cld.bz/TywfS0r/48). În jurul ei s-au ordonat alte povestiri, unele scrise special pentru acest volum, altele reluate din blogul pe care îl țin în Adevărul (https://adevarul.ro/author/1805), unde public în fiecare marți câte o povestire. Pe acestea, desigur le-am, rescris pentru acest volum.
Cum se regăsesc cititorii în lumea Bucureștilor de secol XVIII și ce păreri au trimis, până acum, către autoare?
Am cititori fideli și îndrăgostiți de secolul fanariot, prin urmare și mesajele au fost pe măsură (https://www.facebook.com/rustido). Cartea este bestseller, ca și Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot. Am primit scrisori frumoase și invitații din toată țara. Deja am fost la Craiova, Călărași, Rm. Vâlcea, Conacul Drugănescu, iar săptămâna viitoare plec într-un mini-turneu la Oradea, Satu Mare, Castelul Károlyi, Alba Iulia, Tg Mureș, Sibiu. În București am avut două lansări și întâlniri prin mai multe licee. Prin urmare, aș zice că primele impresii sunt pozitive.
Cum și unde scrie Doina Ruști? Ce are în comun laboratorul său literar cu poveștile împărtășite?
Sunt leneșă, ca și lumea fanariotă, scriu pe divan și uneori port cercei lungi. Dar mai există și florinzii. Îi pomenesc aici, pentru că s-a vorbit puțin despre ei, deși erau atât de căutați în lumea fanariotă, fiind apreciați pentru culori, pentru muzică, pentru că se credea că aduc noroc și chiar că ghicesc viitorul. Se vindeau pe bani mulți și făceau parte dintre cadourile selecte. Florinzii ăștia erau niște păsări cântătoare, un fel de sticleți, semănând foarte bine cu sticleții mei, știi, ăia despre care se spune că fiecare și-i are pe-ai lui. Ai mei fac previziuni și sunt înnebuniți după papucei de mătase.
În ce locuri e de găsit autoarea ”Depravatului din Gorgani” pentru un autograf?
Circul mult, tocmai de-aia pun aici programul complet, pe zile și ore. Dar uneori, sunt de găsit pe la Gorgan, pe scările cele multe, visând, dintre toate personajele mele, la Elinca din povestirea Harta desfrânării, și la amăgirile oricărei aventuri.
