Ediţia din acest an a Târgului Internaţional „Gaudeamus – Carte de învăţătură”, încheiată de curând, s-a desfăşurat sub semnul prieteniilor literare, în cel mai bun sens cu putinţă. Zecile şi sutele de lansări de carte care au avut loc la standurile editurilor participante la târg au fost aşteptate atât de cititorii-cititori, cât şi de cititorii-scriitori. Prezenţa autorilor de carte la evenimentele editoriale şi lansările altor colegi de breaslă a reprezentat renunţarea la orgolii şi recunoaşterea valorii operei literare. Şi ce autor nu ar vrea să fie apreciat de cunoscători, de colegii într-ale scrisului?
La această ediţie a Târgului de carte „Gaudeamus” nu cred să fi fost o lansare de carte, fie ea cât de mică sau autorul cât de necunoscut, sau poate un debutant, la care să nu fi fost prezent în public măcar un scriitor. Nevoia de raportare la celălalt, poate chiar şi un mic sentiment de cunoaştere a „concurenţei”, dar mai ales prieteniile literare, dincolo de orgolii, au fost cele care au dat tonul acestei ediţii a târgului. De la cinci poeţi care, după 15 ani, s-au întâlnit din nou într-o antologie, în aceeaşi formulă, îmbunătăţită de trecerea timpului, până la foşti colegi de cenaclu reuniţi, după 10-20 de ani, la lansarea unuia dintre ei – debutant întârziat, sau scriitori din generaţii mai coapte care îşi susţin, din public, mai tinerii urmaşi, toate aceste scene au putut fi observate de-a lungul zilelor întregi pe care le-am petrecut la „Gaudeamus”, printre cărţi. Aşa cum Daniel Cristea-Enache scria, în recent lansata sa carte „Cinematograful gol” (Editura Polirom), despre o altă ediţie a Târgului „Gaudeamus” în care tinerii de toate felurile, mult mediatizaţii şi comentaţii tineri, numiţi peste tot, în toate sondajele, aculturali şi gata să calce cu bocancii pe toată cultura românească, erau prezenţi în număr foarte mare printre cărţi, dornici să cumpere, aşa şi eu cred că există un segment de scriitori care pot accepta şi făţiş, fără regret, că, la împărţeala virtuţiilor, talentul nu s-a scurs numai în tolba lor.
Astfel de oameni de cultură ne dorim să vedem şi în viitor noi, generaţia tânără şi adesea numită descreierată, pentru că, rebeli cum suntem şi sătui de vorbe goale, nu mai acceptăm doar să facem cum zice popa, ci avem nevoie şi de repere concrete.
Dorina CIOPLEA
asa asa….. keep up the good work !!
Neglijându-se Luminarea Poporului in postromânism, trendul e ca scriitorii sa fie cititi numai de filologi.