Laura Dan va debuta, în curând, cu volumul de poezie “Începe să doară puţin”, Editura Tracus Arte. A publicat poeme în Ziarul de Duminică, remarcată fiind de poetul Ioan Es. Pop. „Laura Dan pare că îşi descoperă, cu fiecare nou poem, stilul, undeva la mijlocul distanţei dintre Magda Isanos şi Domnica Drumea”, a scris Claudiu Komartin. Andra Rotaru a dialogat cu Laura Dan, iar interviul e preluat din revista Hyperion, cel mai recent număr.
În curând, vei debuta la Editura Tracus Arte. Care e prima amintire legată de scris?
E o amintire care mă face să zâmbesc de fiecare dată. Parcă mă văd și acum -scriind- cu mâinile murdare de cerneală și cu ușa de la cameră blocată cu un scaun, ca să nu se poată intra. Simțeam, probabil, nevoia de un spațiu al meu pentru poezie. Și cream, cum puteam, un astfel de spațiu.
Am foarte vie în minte acea perioadă din clasa a IX-a când scriam ore întregi, baricadată în camera mea. Îmi amintesc cât de tare m-am bucurat când, în revista liceului, mi-a fost publicată o poezie. Atunci m-am gândit că scrisul ar putea fi o sursă de bucurie continuă. Dar, bineînțeles că nu a fost așa. Poezia mi-a oferit și continuă să îmi ofere satisfacții, dar și momente grele, încrâncenate. Pentru mine, scrisul reprezintă o pendulare între contrarii, o permanentă ambivalență. O bucurie mare presupune, întotdeauna, și un revers pe măsură.
Cum te-ai decis ca acesta şi nu un altul să fie volumul de debut? Cât timp ţi-a luat între momentul scrierii poemelor şi refacerea sau regândirea lor?
Am simțit când am ajuns la finalul cărții, că acesta va fi volumul meu de debut. Asta s-a întâmplat după ce, timp de un an și jumătate, am rescris în totalitate cartea. Din varianta inițială am mai păstrat doar 2-3 poeme și când spun că le-am păstrat mă refer la faptul că nu le-am adus modificări majore pentru că, de fapt, totul a fost schimbat. Doar titlul volumului a rămas același: “Începe să doară puțin”.
Îi mulțumesc pe această cale domnului Ioan Cristescu, directorul editurii Tracus Arte, pentru creditul pe care mi-l acordă publicându-mi cartea. Și țin să-i mulțumesc în mod deosebit poetului Ioan Es. Pop pentru că a avut, încă de la început, încredere în mine. Lucru acesta a contat enorm. A fost o motivație în plus să rescriu totul.
Ai optat pentru o structură? Impactul pe care îl lasă o carte care are un schelet faţă de o alta fără construcţie contează în poezie?
Cred că întotdeauna există o structură, pe care ți-o dictează chiar poemele. Ulterior, unii lucrează mai mult la acest aspect -văd structura ca fiind decisivă- în timp ce alții consideră aspectul de importanță secundară și îl tratează în consecință.
Cartea mea are o poveste a sa care, a imprimat o anumită structură poemelor și volumului în ansamblul său. Și asta m-a ajutat. Nu a fost necesar să lucrez foarte mult la construcție.
Consider că, în general, conținutul rămâne mai important decât forma. Și spunând asta cred că ți-am răspuns și la a doua întrebare.
Ai participat la câteva cenacluri. Ce ai învăţat?
În cenacluri am învăţat să receptez poezie şi asta m-a ajutat să-mi văd cu alți ochi propriile poeme. Cred că e important să treci printr-un cenaclu înainte de a debuta pentru că, un cenaclu poate să fie o școală foarte bună. Genul ăsta de școală a fost -pentru mine- ‘Institutul Blecher’ organizat de Claudiu Komartin.
Acum -când vorbesc despre asta- îmi dau seama, o dată în plus, cât de mult au contat discuțiile de acolo. Și mă bucur că nu m-am grăbit să public. Uneori, cea mai mare greşeală e însăşi graba de a debuta.
Te influenţează mai mult ceea ce ţi se întâmplă ţie, ce se întâmplă celor din jur? Ai nevoie de realitate pentru a scrie?
Cred că, în general, poeții au o hipersensibilitate în virtutea căreia receptează amplificat realitatea în ansamblul ei.
Desigur că vibrezi altfel la ceea ce ți se întamplă ție. Și cu cât vibrezi mai tare, scrii mai bine. Nu e deloc plăcut atunci când devii cutia de rezonanță pentru o serie de vibrații negative și prin scris îți amplifici această trăire. Dar pentru orice există un preț care trebuie plătit, mai ales pentru poezie.
Nu cred că poți fi convingător, că poți scrie cu o emoție puternică, autentică despre lucruri pe care nu le-ai trăit. Sunt de părere că poezia trebuie trăită înainte de a fi scrisă. Ea e precum o
lupă care îngroașă tușele, modelează altfel, dar realitatea rămâne punctul de plecare.
Cum te raportezi la poezia ultimilor ani?
Mă regăsesc mai degrabă în poezia expresionistă a optzecismului, decât în poezia douămiistă împregnată de sexualitate, mizerabilism și visceralitate. Asta, deoarece, poezia mea cristalizează un anumit tip de sensibilitate care, cred că e într-un registru expresionist.
Mă bucură faptul că se scrie și că există nume valoroase în poezia contemporană romanească. Și mă bucur când aud de tiraje epuizate.
Ai anumite obsesii cărora le-ai dat frâu liber în acest volum?
Tatăl este obsesia acestui volum și ciclul de poeme care face referire la tată este foarte puternic. După ce mi-a citit manuscrisul, un poet -în a cărui părere mă încred foarte mult- mi-a spus că a simțit versurile acestui ciclu ca pe niște cuțite. Dacă e așa, înseamnă că am reușit să transmit ceea ce am vrut să transmit.
« tată, am învăţat să urăsc/ cenuşa ta e singura mea casă!/ »
« tata/ vine repede/ şi mi se aşează alături,/ la cap,/ cu mâinile desfăcute/ ca o cruce./ »
« ziua de mâine e ramura verde/ pe care tata/ o aruncă în foc./ »
E nevoie de curaj ca să debutezi așa. Vor înțelege de ce spun asta doar cei care îmi vor citi cartea și care vor simți, probabil, că “Începe să doară puțin”.
[…] Un interviu cu autoarea poate fi citit pe AgentiadeCarte: http://www.agentiadecarte.ro/2012/05/scrisul-reprezinta-o-pendulare-intre-contrarii/ […]
[…] în plus să rescriu totul.” – Laura Dan, fragement dintr-un interviu realizat de Andra Rotaru (http://www.agentiadecarte.ro/2012/05/scrisul-reprezinta-o-pendulare-intre-contrarii/) ← Imagini de pe strada […]
[…] în plus să rescriu totul.” – Laura Dan, fragement dintr-un interviu realizat de Andra Rotaru (http://www.agentiadecarte.ro/2012/05/scrisul-reprezinta-o-pendulare-intre-contrarii/) vizualizari: […]