Duminică, 23 ianuarie 2011, ora 11.00, în cadrul „Întâlnirilor SpectActor”, la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, Varujan Vosganian va susţine conferinţa „Omagiu celor învinşi – despre felul în care adevărata istorie o fac învinşii”, pornind de la romanul său, “Cartea şoaptelor „, editat la Polirom în 2009. Moderator: Nicolae Coande.
“Cartea şoaptelor” a obţinut numeroase premii: „Cartea anului 2009”, acordat de România literară, cu sprijinul Fundaţiei Anonimul, Premiul revistei “Convorbiri literare” pe anul 2009, Premiul revistei “Observator cultural” pe anul 2010, la secţiunea Proză, Marele Premiu pentru Proză – Trofeul “Mihail Sebastian”.
“Cartea şoaptelor” începe într-un registru pitoresc, pe o străduţă armenească din Focşaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspăt prăjite şi miresmele din cămara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele şi fotografiile bunicului Garabet. „Bătrânii armeni ai copilăriei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit întâmplări delectabile, ci fapte de-a dreptul neliniştitoare. Povestind, ei încearcă să se despovăreze de o traumă – a lor şi a predecesorilor. Istoria genocidului din 1915 împotriva armenilor, istoria convoaielor interminabile de surghiuniţi în Cercurile Morţii, în deşertul Deir-ez-Zor, istoria armenilor care au luat drumul exilului îşi află în paginile de faţă o ilustrare cu adevărat răvăşitoare.
„Poetul, teoreticianul şi excelentul povestitor Varujan Vosganian debutează cu un roman amplu, populat cu caractere dense, vii, memorabile, propunând o interesantă construcţie narativă: istoria dramatică a peregrinărilor şi suferinţelor armenilor este întreţesută cu trama propriei familii. În tonuri de o dulce-amară nostalgie, fatalitatea ce-şi cască lacom gurile este cel mai adesea învinsă de o vie bucurie şi vigoare a existenţei. O mână de meşter de prim rang – dacă va vrea să se consacre genului! – se întrevede cu fermitate de pe acum.” (Nicolae Breban)
„Iată o carte ieşită din comun, nici numai memorialistică, nici numai ficţiune, cu câte ceva din amândouă, şi deopotrivă extraordinară prin modul în care ţese pe canavaua istoriei numeroase destine individuale. Am întâlnit rareori într-un roman, cum este în definitiv cartea lui Varujan Vosganian, o atât de mare densitate de viaţă umană şi de evenimente cruciale în existenţa unei comunităţi. Bogată, variată, palpitantă, cartea nu se poate lăsa din mână, pentru arta de povestitor pe care autorul o dovedeşte ca şi pentru interesul documentar al reconstituirii unei istorii tragice.” (Nicolae Manolescu)
„Cititorii acestei cărţi – care se deschide cu o evocare cuminte şi caldă a comunităţii armenilor din Focşani văzuţi prin ochii unui copil – vor constata cu uimire că, de la o pagină la alta, ea îşi lărgeşte câmpul vizual şi, populându-se cu sute de personaje memorabile, se transformă într-o extraordinară frescă bântuită de sentimentul tragic al istoriei. Poetul Varujan Vosganian (puţin cunoscut ca atare) o va învălui în pâclele timpului, o va înfiora liric şi îi va dărui mişcare şi măreţie epică. Încât nu e exclus ca această Carte a şoaptelor, care îţi începe acum drumul spre glorie, să fie aşezată, într-un viitor nu prea îndepărtat, printre textele identitare ale poporului armean.” (Eugen Negrici)
