Legea timbrului cultural ar putea să devină amintire dacă senatorii și deputații vor aproba proiectul de lege de abrogare a acestui mecanism vetust, proiect care va fi depus mâine la Parlament. Marți, 31 martie 2015, într-o conferință de presă organizată la Librăria Cărturești Carusel, deputatul Mihai STURZU, membru în Comisia de cultură a Camerei Deputaților, a declarat că va depune la Parlamentul României miercuri, 1 aprilie 2015, un proiect de lege ce-și propune să abroge faimoasa prevedere legislativă. Deputatul a precizat că proiectul său a strâns deja semnăturile a mai mult de 50 de parlamentari.
Circa 7.500 de semnături împotriva timbrului cultural
La conferința de presă au participat reprezentanți ai editorilor între care Gabriel LIICEANU, fondatorul editurii Humanitas, și Mihai MITRICĂ, din partea Asociației Editorilor din România, cei doi reluând câteva dintre argumentele lor împotriva legii 35 din 1994 prin care este stabilit timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice și de divertisment. Mihai MITRICĂ a informat și că petiția anti-timbru lansată de Asociația pe care o reprezintă a fost semnată deja de circa 7.500 de cititori. La rândul său, Gabriel LIICEANU a insistat că, din punctul său de vedere, lupta cu uniunile de creație ce își doresc perpetuarea timbrului cultural va continua până la epuizarea tuturor căilor de atac, și „dacă autoritățile române nu vor fi în stare să îndrepte lucrurile, urmează să ne adresăm instituțiilor europene”.
Editorii sunt uniți în lupta împotriva timbrului literar
Tot marți, cele mai importante organizații ale editorilor au făcut publică o declarație în care se arată „unite împotriva timbrului literar”. În documentul asumat de conducerile a patru organizații : Federația Editorilor din România, Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România, Societatea Editorilor din România și Asociația Difuzorilor și Editorilor Patronat al Cărții, semnatarii se arată deciși să facă tot ce le stă în puteri „pentru ca politicienii și publicul să înțeleagă că piața de carte a ajuns la un nivel atât de scăzut, încât are nevoie de sprijinul societății, nu de biruri către organizații ai căror conducători ocupă vremelnic demnități publice”.
