La Editura Integral, București, 2020, a apărut zilele acestea o nouă carte de Angela Furtună: ”Monica Lovinescu- Tezaurul secret”.
„Dacă Regina Maria a inspirat și ctitorit România Mare, Monica Lovinescu a însuflețit și apărat România Liberă. Aceste două simboluri feminine sunt arhetipurile curajului, inteligenței, forței și sacrificiului ce au salvat Patria”.
(Angela Furtună – Fantomele Generalului, în curs de apariție)
„Din anul 1951 și până în 1974, Monica Lovinescu colaborează la Radio Paris, la emisiunea în limba română a Radiodifuziunii Franceze, precum și la redacția centrală a emisiunilor pentru Europa răsăriteană. Începând din 1962, activează la Radio Europa Liberă, cu peste o mie cinci sute de cronici și comentarii de-a lungul timpului. Două au fost memorabilele ei emisiuni săptămânale: Teze și Antiteze la Paris și Actualitatea culturală românească. Astfel, pe calea undelor radio și în plin Război Rece, Monica Lovinescu raporta mereu societatea românească la fenomenul european și universal, iar timp de aproape trei decenii avea să constituie un bastion necenzurat al adevărului și al spiritului academic, ce alimenta publicul românesc cu informații din Lumea Liberă. Aceste emisiuni au jucat un rol fundamental în formarea spiritului critic și democratic din România. Specifică a fost, în acest sens, reacția imediată și directă – menținând statornic o perspectivă înalt-normativă –, pe care Monica Lovinescu o iniția la Radio Europa Liberă, față de cele mai recente evenimente ce aveau loc în țară, în mediul intelectual, politic, artistic și literar. Se poate spune că spiritul critic liber, ca și politologia românească post-decembristă, s-au născut printr-o cale aproape transcendentală, odată cu emisiunile M.L. la Radio Europa Liberă, prin lucrările ei notabile, ca stil și scriitură, ca vocație etică și ca eleganță hermeneutică. Critica dictaturii și a totalitarismului nu mai era făcută în stilul pseudo-nonconformist practicat în țară, ci în direcția apărării cu orice preț a premizelor libertății din societatea ispitelor utopic-totalitare, având ca metodologie obligatorie suprimarea cenzurii, dar și ideea datoriei intelectualilor critici de a adopta un cod etic care să contracareze spiritul totalitar constituit prin nimicirea ființei morale. Întâlnindu-se în mod fericit cu gândirea unor filosofi precum Karl Jaspers, Jeanne Hersch, Hannah Arendt, Raymon Aron și Albert Camus, ideile Monicăi Lovinescu modelau vocația intelectualului de a-și ridica vocea împotriva Răului, de a se autodesacraliza prin împotrivire față de regimurile logocratice, renunțând la orice ideologie optimistă a salvării; aceste contribuții au întregit în mod fericit direcția camusiană din gândirea politică și morală românească și europeană. Monica Lovinescu preia și dezvoltă, de la Timothy Garton Ash – care la rândul său le preluase de la scriitorul britanic Ferdinand Mount – conceptele de asimetrie a indulgenței și de est-etică, cu ajutorul cărora va construi, alături de alți filosofi , critici și literați (între care Arthur Koestler, Boris Souvarine, Alain Besançon sau François Furet), curentul de demistifi – care a comunismului din Est, inclusiv pe paradigma sa literară și critică”.
(Angela Furtună, Monica Lovinescu: Dictionnaire encyclopédique des penseurs d’Europe centrale et orientale (Pologne, Hongrie, République tchèque, Slovaquie, Slovénie, Roumanie, Bulgarie, Balkans, États baltes) depuis 1945 – Paris)
