Evenimentele muzicale festivaliere au continuat la Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia. Sâmbătă, 4 iunie și duminică, 5 iunie 2016, Mogoșoaia ClasicFest ediția a V-a, eveniment organizat de de Primăria Municipiului Bucureşti, prin Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului şi Asociatia Culturală Pro Valores, a oferit noi atracții.
Sâmbătă 4 iunie, în Sala Scoarțelor, violistul Lucian Moraru a propus o panoramare a trei secole de muzică, prin interpretarea unor opusuri semnate de: Johann Sebastian Bach, Max Reger și Paul Constantinescu. Lucian Moraru, artist aplaudat pe scene din USA, Suedia, Canada, Grecia, Rusia, Italia a realizat o adevărată călătorie prin istoria muzicii. Periplul a pornit din perioada barocului muzical, reprezentată de reperul universal al lumii sonore Johann Sebastian Bach. Am putut asculta două piese extrem de dificile, adevărate pietre de hotar şi pentru reprezentanţii instrumentelor cărora Bach le-a dedicat. Lucian Moraru a venit cu două provocări, cântând Sonata pentru vioară solo nr.2, catalog 1003 şi Suita nr.1, în Sol major, pentru violoncel solo, catalog 1007, ambele în aranjamente pentru violă. Atenţia ne-a fost captată și de Suita nr.1, op.131, compusă de Max Reger, compozitorul german care a trăit la cumpăna secolelor al XIX lea şi al XX lea, un creator şi un practician îndrăgostit de orgă, motiv pentru care a fost numit şi “un compozitor baroc modern”. Artistul invitat s-a apropiat de asemenea de creaţia românească bucurând publicul cu un opus creat în 1940 de Paul Constantinescu – Sonata bizantină scrisă pentru violoncel sau pentru violă solo.
Pentru mulți dintre cei prezenți Lucian Moraru a fost o surpriză foarte plăcută, el revenind într-un recital solo după foarte mulți ani, mulți ani pe care și i-a petrecut fie ca impresar, fie i-a dedicat proiectului său de suflet – Trafic Strings. În recitalul de la Palatul Mogoșoaia a dovedit o calitate sonoră extraordinară, o înțelegere superioară a discursurilor muzicale indiferent de limbajele stilistice abordate de creator, o tehnicitate de invidiat și mai presus de orice o mare plăcere de a cânta și de a transmite prin intermediul limbajului muzical.
A doua zi Palatul Mogoșoaia a fost locul unor noi provocări culturale. Figura centrală a zilei a fost un muzician extreme de valoros şi foarte popular – violoncelistul Răzvan Suma, care a propus o trecere în revistă a trei secole de muzică, cântând opusuri semnate de: Johann Sebastian Bach, Alfredo Piatti și Gaspar Cassado. Totul s-a desfășurat într-o scenografie mai deosebită. Melomanii au fost așteptați cu o surpriza: fotografii pe pânză din expoziția intitulată „4 anotimpuri cu Răzvan Suma” şi semnată de doi dintre cei mai importanţi artişti fotografi contemporani: Adrian Stoicoviciu şi Cristian Preda, au fost așezate pe scaunele din Sala Scoarțelor. Aceste exponate s-au transformat la sfârșitul recitalului în cadouri pentru spectatori, adevărate amintiri prețioase, mulți dorindu-și autografe ale solistului invitat.
După ce în urmă cu câțiva ani, Razvan Suma a şocat lumea muzicală prin acel tur de forţă intitulat „Vă place Bach?”, recitalul solo de la Palatul Mogoșoaia nu putea să nu pornească de la sonoritățile bachiene. De acestă dată am fost martorii unei versiuni de neuitat a Suitei a III-a. Periplul pornit în perioada barocului muzical a continuat cu o pagină romantică semnată de italianul Alfredo Piatti, un mare violoncelist născut la Bergamo, care a compus 12 capricii pentru violoncel solo, iar dintre aceste Răzvan Suma a ales și a încântat publicul cu cel cu nr. 7. În finalul recitalului, directorul Orchestrelor și Corurilor Radio s-a apropiat de creaţia unui mare violoncelist catalan al secolului XX – Gaspar Cassado, un compozitor care a introdus în a sa suită pentru violoncel solo, scrisă la începutul secolului XX, trei dansuri populare extrem de spectaculoase: Sarabanda – dans menționat pentru prima dată în 1539, în America Centrală în poemul Vida y tiempo de Maricastaña, scris în Panama de Fernando de Guzmán Mejía și care apoi a fost importat de spanioli; Sardana – dansul tradițional din Catalunia și Jota – un dans cu origini în regiunea Aragon, din nord-estul Spaniei.
Răzvan Suma a oferit un recital de excepție, dovedind o dată în plus că este un tehnician desăvârșit, un maestru al rafinamentului sonor, un atent căutător al amănuntului care face diferența.
Ediția a V-a a Mogoșoaia ClasicFest se va încheia la sfârșitul săptămânii viitoare: sâmbătă 11 iunie, în Sala Scoarțelor, de la ora 12, vibrafonistul Alexandru Anastasiu, v-a propune abordări personale suprinzătoare ale unor teme casicizate, recitalul fiind urmat de prezentarea unor noutăți discografice care-l au protagonist pe artistul invitat, iar duminică 12 iunie, tot de la ora 12, una dintre cele mai apreciate soprane ale României – Irina Baianț, după ce a obișnuit publicul cu succese în musical, operă și pop-opera, vine în Sala Scoarțelor a Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia propunând un regal al intimității și rafinamentului vocal – cameral. Împreună cu pianista Andreiana Roșca, va interpreta miniaturi romantice și impresioniste din spatial francez și rusesc, semnate de compozitori precum: Modest Moussorgsky, Serghei Rachmaninov, Piotr Ilici Ceaikovski, Nicolai Rimski Korsakov, Claude Debussy , Gabriel Faure, Ernest Chausson, Francis Poulenc, Leo Delibes.
mogosoaiaclasicfest.wordpress.com/2016/06/05/mogosoaia-clasicfest-recitalurile-maestrilor/
