Astăzi, 8 decembrie 2021, se împlinesc 25 de ani de la plecarea lui Marin Sorescu, poet, dramaturg, eseist, unul dintre cei mai importanți scriitori români postbelici. Teatrul Național îi omagiază constant opera și viața, iar pe 9 decembrie va fi prezentat la sala Ion D. Sîrbu spectacolul „Unde mi-e sufletul?”, în regia lui Norbert Boda, după texte poetice ale autorului. În 2021, Teatrul Național a lansat o carte-eveniment: „Cousin Shakespeare” (Ed. Hoffman), prima traducere în limba engleză a piesei Vărul Shakespeare, de Lidia Vianu & Adam Sorkin (SUA). Cu acest prilej a fost lansat și volumul „Ferestre” (Ed. Hoffman), o colecție de eseuri, amintiri, reflecții îngrijită de dl George Sorescu, fratele scriitorului, și dna Ada Stuparu. Lansarea celor două cărți a avut loc pe 13 mai în foaierul instituției care-i poartă numele.
„În 1982, Sorescu, aflat în plină criză cu afacerea zisă a Meditației Transcendentale montată de Securitate, e vizitat de Nichita care încearcă să-i ridice moralul. Sorescu fusese scos din manuale și se temea de ce e mai rău. Nichita apare în forma sa naturală: generos, risipitor de vorbe, cald, expansiv, îl salută prietenește („Bătrâne , am venit să-ți strâng mâna.”), îl laudă („Ai fost mai harnic ca mine, numai eu ți-am citit 15 cărți.”), îi prezice că va lua Nobelul („La mine când au venit la Uniune să întrebe suedezii, Fulga le-a spus că n-am adresă, nu știe de unde să mă ia”). N-a luat nici Sorescu Nobelul, dar Nichita a luat Premiul Cununa de aur de la Struga, iar Sorescu va fi gelos pe el și va ține minte („90% dintre sârbi erau pentru mine”).
Tot atunci, Nichita îi sugerează să-i scrie lui… Ceaușescu („Scrie-i o scrisoare celui mare: Stimate tovarășe Președinte, eu, poetul Marin Sorescu, mă pun sub înalta și inteligenta dumneavoastră protecție…”). El crede că Ceaușescu e corect și că va clarifica situația „încurcată” (vorba asta îi plăcea mult lui Sorescu, dupp cum își amintea Virgil Ierunca). Sorescu notează după plecarea poetului trimbulind că acesta i-a înseninat ziua, nu înainte de a ne mai restitui câte ceva din „gândirea magică” a lui Nichita: „Avem nevoie de poeți – suntem câțiva, bre, nu mai mult de cinci, hai opt după preferințe. N-au voie să ne radă.” La plecare, îi spune lui Sorescu că scrie o carte despre el („am cam 100 de pagini”), la fel cum îi promisese și lui Ceaușescu că el și cu Gheorghe Tomozei scriu o nouă Cântare a României…”.
Nicolae Coande – „Sorescu, un anticritic” revista Familia, martie, 2020
