Joi, 22 ianuarie 2015, ora 16.30, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în colaborare cu Universitatea din Padova şi cu Universitatea Roma Tre, sub patronajul Asociaţiei italiene de Studii Sud-Est europene (AISSEE), vă invită la lansarea volumului Fra neutralità e conflitto. L’Italia, la Romania e le Guerre Balcaniche – Între neutralitate şi conflict. Italia, România şi Războaiele Balcanice, îngrijit de Antonio D’Alessandri şi Rudolf Dinu şi publicat la editura Asociaţiei Dante Alighieri, în cadrul seriei de monografii “Biblioteca della Nuova Rivista Storica”.
Evenimentul, care va avea loc în Aula Magna a Departamentului de ştiinţe ale istoriei, geografiei şi antichităţii al Universităţii din Padova (Palazzo Luzzato Dina, via del Vescovado, 30) face parte din seria aniversărilor care marchează pe de o parte centenarul Primului Război Mondial, pe de altă parte Mica Unire din 24 ianuarie 1859, când Ţara Românească şi Moldova s-au constituit într-o singură entitate politico-admistrativă: România.
Importanţa volumului şi contextul istoric la care face referire le vor fi explicate publicului, în prezenţa autorilor, de Egidio Ivetic, conferenţiar în cadrul Departamentului de ştiinţe ale istoriei, geografiei şi antichităţii al Universităţii din Padova, Alberto Basciani, cercetător în domeniul istoriei Europei orientale în cadrul Departamentului de ştiinţe politice de la Universitatea Roma Tre şi Eugenio di Rienzo, profesor la Facultatea de ştiinţe politice a Universităţii La Sapienza din Roma.
Volumul cuprinde studiile prezentate în cadrul colocviului “La lunga crisi. Italia, Romania e il Sud-est europeo dal 1908 alla Pace di Bucarest (1913) – Criza cea lungă. Italia, România şi Europa Sud-Orientală din 1908 până la Pacea de la Bucureşti (1913)”, organizat la Veneţia de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică, în colaborare cu Departamentului de ştiinţe politice al Universităţii Roma Tre, în zilele de14-15 iunie 2013.
Volumul le oferă cititorilor mai multe puncte de vedere asupra istoriei politice a Balcanilor în anii în care această regiune era denumită, îndeobşte, „pulberăria Europei”. Obiectivul său principal este de a scoate în evidenţă rolul important pe care l-au avut crizele diplomatice şi militare (1908-1913) din zona balcanică şi din Imperul Otoman în stabilirea alianţelor care, exact la un an de la Pacea de la Bucureşti din 1913, aveau să se mobilizeze în Primul Război Mondial. Nu se afirmă, prin aceasta, că responsabilitatea şi cauzele „inutilului masacru” trebuie atribuite exclusiv statelor şi popoarelor balcanice. Dimpotrivă, am dorit sa organizăm o dezbatere necesară privind evoluţiile înregistrate în urmă cu un secol într-o regiune dintotdeauna conflictuală, care s-a aflat în atenţia multor Puteri din acele vremuri (mai ales a Austro-Ungariei, Germaniei, Italiei şi Rusiei), care au ştiut să manevreze cu pricepere planurile şi ambiţiile naţionale ale conducerii noilor monarhii balcanice.
Chestiunea Orientală şi echilibrele politice din Balcani constituie fundalul evenimentelor relatate. Protagonistele sunt, în primul rând Italia şi Romania, fiind accentuate relaţiile lor cu Statele din Europa de sud-est şi cu Marile Puteri, de care erau legate prin cele două blocuri: Tripla Alianţă şi Antanta.
Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.
