Volumul „Între Germania şi Germania” de Gunter Grass, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1999), va apărea în colecţia „Biblioteca Polirom” (coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu), Editura Polirom, traducere din limba germană şi note de Ruxandra Hosu. „Între Germania şi Germania” este un jurnal dintr-un an crucial pentru istoria Germaniei, anul reunificării R.F.G. şi R.D.G. Volumul este o relatare la cald a evenimentelor din 1990, reflectate în conştiinţa autorului, dar şi o mărturie despre activitatea artistică şi viaţa personală a acestuia.
Artist polivalent, membru al SPD, Günter Grass poartă polemici de pe poziţii ferme, călătoreşte, publică, desenează, se întâlneşte cu personalităţi ale vieţii culturale, cu membri ai numeroasei sale familii şi, concomitent, lucrează la noi proiecte.
Paginile din acest jurnal oferă o imagine asupra atelierului creativ al artistului şi a felului în care se nasc şi se dezvoltă poveştile cu care Grass a cucerit un public larg în întreaga lume.
„Zidul Berlinului, care împărţise Germania vreme de peste un sfert de secol, tocmai fusese dărâmat, ceea ce a declanşat discuţii ample referitoare la destinul Germaniei şi la locul ei în lume… În această perioadă, Grass – care fusese dintotdeauna un intelectual public –s-a dovedit nu doar un observator, ci, aşa cum fusese încă din anii cincizeci, şi un participant activ la polemicile legate de marile probleme germane, cu imensa lor povară istorică.” (Washington Monthly)
Poet, prozator, dramaturg, sculptor şi grafician, Günter Grass s-a născut la 16 octombrie 1927, la Danzig, unde şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa. La vârsta de şaisprezece ani s-a înrolat în armată şi a fost luat prizonier de americani. După război a urmat Academia de Artă din Düsseldorf (între anii 1947 şi 1952), apoi Universitatea de Arte Plastice din Berlin. A trăit un timp la Paris, apoi în Italia, iar din 1960 în Berlinul de Vest şi la ţară, în landul Schleswig-Holstein. A debutat în 1956 cu volumul de poezii Avantajele găinilor-giruetă, dar ulterior s-a afirmat ca prozator, la o întrunire a Grupului 47, cu romanul care îl va consacra în întreaga lume, Toba de tinichea (1959; Polirom, 2005, 2007, 2012). Împreună cu Pisica şi şoarecele (1961; Polirom, 2009) şi Ani de cîine (1963), acesta va alcătui „trilogia Danzigului”. În 1999 publică volumul Secolul meu (Polirom, 2011), în care creează un grandios tablou al veacului XX printr-o sută de istorisiri ale unor naratori anonimi. Activitatea sa literară a fost recompensată cu cele mai prestigioase distincţii, culminînd cu Premiul Nobel pentru Literatură (1999).
Frumos articolul si foarte interesant, oamenii polivalenti sunt cei mai interesanti pentru ca poti discuta orice cu ei fara a avea acele momente jenante in care nimeni nu mai spune nimic